Norişorul Roz

autor:Cristina
versiune audio: Andreea Esca

Ti-a placut aceasta poveste?  Recomanda si prietenilor tai:    share on facebook

Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare şi albă, trăiau 6 norişori fraţi. 5 dintre ei erau gri iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norişorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia… Şi toţi norişorii râdeau de el. În cerul imens nimeni nu mai văzuse vreodată vreun norişor roz din care nici măcar nu curgea ploaie. Toţi erau albi sau gri şi ştiau să facă ploi, furtuni sau zăpadă.

Norişorul roz era tare supărat şi nu înţelegea de ce el este altfel. Îşi dorea era să fie alb sau gri aşa cum erau ceilalţi şi să poată face şi el ploaie. Degeaba îşi întrebă mama şi tatăl cum de s-a născut aşa. Nu au putut să-i spună.

Aşa că într-o zi a hotărât că trebuie să afle adevărul. Orice ar fi!

Prima data s-a dus la Soare. Se gândea că fiind atat de important ii va oferi o explicaţie. Dar soarele nu avea nicio explicaţie. A dat din umeri şi şi-a continuat treaba: avea de încălzit repede tot pământul pentru că era o dimineaţă frumoasă de vară.

Atunci norişorul roz s-a gândit să meargă să întrebe Luna. Dar nici Luna nu ştia să-i spună de ce era el altfel. Şi l-a poftit să plece repede de acolo pentru ca avea o întâlnire importantă cu stelele. Decideau împreună cât de tare vor lumina noapte următoare.

Norişorul şi-a mai încercat norocul şi la Fulger dar nici acesta nu a ştiut să-I răspundă la întrebări. În plus se grăbea să ajunga acasă la Tunet la o zgomotoasă petrecere aniversară. Fulger şi Tunet aveau câteva zile de vacanţă şi în acest timp nu făceau altceva decât să petreacă.

Norişorul roz era atât de supărat că nu a reuşit să afle nimic, încât s-a hotărât să ceară explicaţii chiar de la Regele  Cerului: Curcubeul.  Toată suflarea cerului ştia că nu exista cineva mai inţelept decât măreţul Curcubeu. “El trebuie să ştie!” – gândi norişorul roz. Cand a ajuns în faţa lui i-a povestit ce are pe sufleţel şi l-a rugat să îi dea o explicaţie. Curcubeul spuse insă doar atât:

-Dragul meu norişor! Nimic nu este întâmplător. Nu trebuie să fii supărat că nu eşti ca ceilalţi. Fiecare are rostul lui atât în cer cât şi pe pământ. Încearcă să fii fericit şi într-o bună zi vei înţelege care este menirea ta.

Aşadar norişorul roz a plecat de la Curcubeu fără vreo explicaţie clară, care să îl mulţumească. Dar, ştiind despre curcubeu că este foarte deştept, s-a hotărât să îi urmeze totuşi sfatul. A încercat să fie mai vesel şi să nu se gândească mereu la faptul că el e diferit.

Zilele au trecut iar norişorul roz a început, încet-încet, să uite că e roz. Nici nu mai auzea glumele răutăcioase ale celorlalţi iar când venea vremea ca toţi norii să se adune şi să facă ploaie, el folosea acest timp ca să privească avioanele ce treceau prin cer.

Într-o zi insă s-a întâmplat ceva cu totul deosebit. Zâna Somnului sosi în cer însoţită de toate ajutoarele ei. Erau mii de zâne colorate, mici şi mari, toate îmbrăcate în frunze şi floricele. După ce a salutat frumos pe toată lumea, începând de la Curcubeu şi terminând cu Soarele, Zâna Somnului a cerut să fie primită de Lună.

-Am planuri mari, ii spuse ea Lunii. Am descoperit că pe Pământ există copilaşi cărora le e frică de întuneric. Aşa că am hotărât să trimit în fiecare noapte un norişor simpatic în camera lor, să le vegheze somnul.

-Nici o problemă, spuse Luna,  o să scot un norişor de la fabricarea ploii şi o să il trimitem pe pământ.

-Hm…e o problema, spuse Zâna Somnului. Avem nevoie de un norişor care nu face ploaie. Nu am dori  să ude copiii din greşeala, in timp ce aceştia dorm.

– Păi…toţi norişorii noştri fac ploaie. Cu asta se ocupă ei!  – spuse Luna. A, stai! – strigă ea deodată. Am pe cineva perfect pentru tine!

Şi l-a chemat pe Norişorul Roz.

În momentul în care a apărut Norişorul Roz, Zâna Somnului şi toate ajutoarele ei au început să chiuie de veselie!

-Aaaaa eşti …roz! Ce drăgut! Cel mai frumos norişor pe care l-am văzut vreodată! O să te adore copiii!- strigau zânele.

Şi din acel moment, dragi copii, norişorul roz şi-a găsit menirea. În fiecare noapte, merge din casă in casă, in camerele copilaşilor care se tem de întuneric şi le veghează somnul.

Nimeni nu a mai râs vreodată de el în cer, ba mai mult, fiindcă era singurul norişor care a ajuns pe pământ, toţi ceilalti îl admirau.  Norişorul nu s-a răzbunat niciodată pe fraţii si pe prietenii lui pentru toate glumele răutăcioase. Era atât de fericit încât uitase trecutul. Deseori insă le povestea cu mândrie cat de frumoşi sunt toţi copilaşii atunci cand dorm liniştiţi. Iar el, Norişorul Roz, poate să-i urmărească de aproape.

Iar voi, dragi copilasi, dacă vă numaraţi cumva printre cei cărora le este teamă de intuneric, să nu vă mai fie! Pentru că norişorul roz vine la voi in fiecare noapte si se asigura că visaţi frumos.

Şi colorat.

Povesti Noi

Vezi toate Povestile