Ilustratori

Lavinia Iulia Fălcan – „Magia puterii”

Când esti mic, intalnesti des intrebarea “ce vrei sa devii cand vei fi mare?” Intotdeauna mi-a fost greu sa raspund… În primul rand, eu nu voiam sa ma fac mare pentru că stiam deja ce doream sa fac de cand eram mică. Stiam ce vreau sa pun la cale. Zău, m-am decis acum 24 de ani, cand am atins pentru prima oara cu o cariocă tapetul sufrageriei parintilor mei. Ei au ales sa imi ofere libertate maximă si sa nu imi impuna nimic referitor la viitorul meu. M-au lasat de fiecare data sa fac ce imi spunea inima. Nu a fost deloc usor sa pun toate variantele in balanta inca din perioada prunciei. Cu socotelile stateam prost, matematica nu a fost punctul meu forte, asa ca am ales ce simteam. Sustinerea părinților mei a fost punctul forte in luarea deciziilor. In clasa a 7-a ajunsesem, culmea, intr-o situatie nefericita la materia mea preferata: desen. Aveam note mici, eram la un pas de corigenta. De ce? Nu reușeam să îmi termin desenele pentru ca ceilalti colegi ma rugau sa le fac pe ale lor. Intr-o noapte m-am pus cu burta pe carte. De fapt pe blocul de desen. Mi-am facut lucrarea cu multa atentie si migala. A doua zi , la prezentarea si predarea lucrarilor, îmi acopeream desenul cu corpul. Dom’ profesor incerca sa ma smulga de acolo, sa vada ce am facut. Nu am sa uit niciodata privirea dansului. S-a uitat lung la lucrare, apoi la mine, inca o data acelasi traseu al privirii, nu a zis nimic , a pus nota pe ea si nu mi-a mai inapoiat-o. M-am simtit prost, credeam ca nu am facut ceva bine. Dupa 2 saptamani aflasem ca dom’ profesor a trimis lucrarea la un concurs international de pictura -“ Jocurile Olimpice in viziunea copiilor”- la care participau 80 de tari. Am obtinut locul I. Locul I la categoria mea de varsta din cele cele 80 de tari. Aveam 14 ani la vremea aceea, am mai participat in continuare inca 3 ani la concursuri, am ocupat intotdeauna unul din primele locuri. Totul a venit… natural. Abia cativa ani mai tarziu am realizat ce rezultate am avut. Dupa examenul de capacitate, am decis sa ma inscriu pentru admitere la Liceul de Arte Plastice “ Nicolae Tonitza. Am intrat cu brio și acolo am petrecut cei mai frumosi ani, adolescenta mea. A fost cea mai productiva si nestresanta perioada. Am simtit un echilibru atunci, echilibru ce m-a ajutat să îmi dezvolt mai bine abilitatile. Primul tablou l-am vandut la 17 ani iar primul meu proiect de pictura murala l-am avut un an mai tarziu. Am urmat studiile Universitatii de Arta Bucuresti, facultate si master, timp de 5 ani. Am făcut inca 3 ani de cursuri de amenajari interioare si fotografie. În paralel pictam tablouri la comandă, făceam pictura murala si decoratiuni. Sunt sigura ca in orice situatie ai nevoie in primul rand de multa munca dar si de un dram de noroc . Succesul nu se naste peste noapte, ci in ani de munca. Din pasiune, din dorinta de a picta continuu, m-am specializat in amenajari interioare, picturi murale (pe perete) si tablouri la comanda in diverse spatii : restaurante, baruri, cluburi, saloane de coafura, hoteluri,showroom-uri, birouri, gradinite si resedinte de familii. Iubesc să ajut oamenii. Am făcut voluntariat pentru o cauza nobilă la „Hospice Casa Sperantei “, unde am fost coordonator de proiecte artistice pentru ajutorarea pacientilor . Recent, am pictat pentru “Greenpeace” 3 cabane unde si-au desfasurat activitatea vara aceasta. Acum îmi dezvolt propria afacere. Madonia Art s-a născut însă în urmă cu 10 ani dintr-o joaca cu picturi murale si amenajari interioare. Sunt și pictorita intr-o trupa de improvizatie , actrita in trupa Tearul Nostrum afiliat UZPR ( Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania ) și membru al UAP (Uniunea Artistilor Plastici. Picturile mele și-au găsit loc și într-o galerie de arta din New York. În fiecare loc in care pictez pe pereti , pe panza, pe mobilla ori pe sticla, imi pun o bucata de suflet. Pictura este una dintre cele mai vechi expresii artistice umane. Teoria artei moderne consideră pictura o categorie universală care include toate creațiile artistice făcute pe diferite suprafețe. Pictura devine o posibila realitate în imagini, care însă prinde cu adevărat viață doar dacă pui suflet! O puteți contacta pe Lavinia Iulia Fălcan pe pagina ei de facebook, Madonia Art. Tablouri de vânzare pe ARTmine (Agora Gallery, Chelsea New York)

Vezi ilustratorul

Ottilia Cormoș – „În căutarea lui Moș Crăciun”

Claudia Andron/„Bistrițeanul” a scris povestea Ottiliei Cormoș mai bine decât am fi putut noi să o facem. Iat-o: „FASCINANTA poveste a unei bistrițence care s-a apucat de pictat la 37 de ani și a cucerit Europa înainte de România Nu a ținut o pensulă în mână până la 37 de ani. Nu a visat vreodată că va picta. Acum 3 ani a simțit doar că ar putea astfel evada și simți libertatea pe care o trăia pe motocicletă. Așa s-a apucat Ottilia Cormoș să picteze. Astăzi are o tehnică proprie. Pictează în ulei, pe sticlă, în reverse. Complicat. Dar apreciat de străini – mai ales. Ottilia Cormoș este bistrițeancă prin adopție, după ce, în urmă cu câțiva ani s-a căsătorit cu un bistrițean. Împreună au o fetiță de câțiva anișori – universul în jurul căreia se învârte totul, în fiecare zi. Dacă ajungi să dai pe internet de picturile ei ești pierdut, căci te îndrăgostești imediat de ce face. Nu ai cum să reziști. Este atâta armonie și frumusețe în micuțele sau mai marile ei lucrări încât nu poți să nu exclami: Câtă frumusețe! Nu am mai văzut așa ceva! Și da, Ottilia este unică. Are o poveste unică și oarecum incredibilă. Este greu de crezut că cineva care nu a pictat până la 37 de ani pune într-o zi pensula în mână și se apucă să picteze cu talent. Ba mai mult, cucerește Europa și vinde lucrări în afara țării, înainte de a cunoaște succesul acasă. „M-am trezit într-o dimineață că vreau să pictez” „E o nevoie patologică de culoare. Între atâtea greutăți este nevoie de optimism, de culoare, ca să poți să le învingi...” – își începe Ottilia timid povestea. Înainte de a începe să picteze, viața i-a testat Ottiliei din greu limitele. Are două fetițe, dar cea mai mică a avut nevoie permanentă de ea, de când s-a născut. Sunt ani de zile de când nu a închis ochii într-un somn liniștit toată noaptea, tocmai pentru a o veghea pe cea mică și a fi alături de ea. În primii doi ani de viață ai celei mici, Ottilia nu a ieșit deloc din casă. Iar într-o dimineață i-a spus soțului, senină, că vrea să picteze. Așa s-a trezit în dimineața aceea, cu o dorință imensă de a picta. Bogdan a privit-o uimit, pentru că nu înțelegea de unde și până unde ideea asta trăznită cu pictura, știind clar că ea habar nu are să picteze. În câteva zile, în casă și-au făcut loc pensule, pânze, vopsele. Și a început să așeze culorile. Pe pânză. Pe sticlă. Apoi a întors sticla și a început să picteze în reverse, „în oglindă”. O tehnică unică, pe care doar ea o stăpânește. „Arta este ca și motociclismul. Îți dă aceeași libertate.” Ottilia a fost și este o fire rebelă, foarte rebelă – o spune chiar ea. Iar motociclismul a fost marea ei pasiune până când nu a mai avut libertatea să simtă adrenalina și libertatea deplină din șaua unei motociclete. Și a evadat cu același nonconformism în artă. „Arta este ca și motociclismul. Îți dă aceeași libertate. Doar că nu trebuie să pleci de acasă. Poți să-ți dai drumul între patru pereți. Da. E libertatea dintre patru pereți...” – explică Ottilia. Nonconformismul care o caracterizează l-a aplicat și în artă. Și-a dezvoltat propria tehnică, experimentând continuu, îmbunătățind continuu. Și nu se poate opri. Dacă majoritatea artiștilor preferă „trăinicia” unei pânze, Ottilia Cormoș preferă sticla. Și tocmai faptul că e fragilă și totul poate dispărea într-o clipă o inspiră la fiecare lucrare. „Vedeți, sticla e fragilă... Ca viața noastră... În fiecare lucrare pe sticlă e bucuria de moment. Iar sticla e materialul pe care pot transmite bucuria de moment și trăirea... Ceea ce pictez eu nu se predă la facultate. Eu fac picturi în ulei, în reverse, pe sticlă. Am avut o ofertă de la o academie privată de artă din Budapesta, foarte bine cotată, să predau această tehnică. Mi-ar fi plăcut să-i învăț și pe alții, dar a trebuit să refuz oferta” – completează Ottilia. „Eu o să fac expoziție în Germania” A fost afirmația cu care și-a surprins artista într-o altă zi soțul. „Minunea face parte din viața reală. Cred asta cu toată ființa mea. Dacă crezi cu toată ființa în ceva, se întâmplă” – ne spune convingător. Și minunea s-a întâmplat. Și-a trimis o parte din lucrări la selecția din cadrul unui proiect din Germania, numit „Art Surprise”. Cei de acolo i-au răspuns că le place foarte mult ceea ce face, dar, din păcate, lucrează doar cu artiști profesioniști și dacă nu are măcar o expoziție, nu poate intra în proiect. Și sub acest imbold a organizat la Bistrița prima expoziție, la Casa Maghiară. Apoi au urmat expoziții la Casa cu Lei, mai departe la Odorheiu Secuiesc, apoi a participat la Budapesta, la Art Expo, unde a fost singurul artist român care a expus. Iar până la urmă, în 2014, a făcut parte și din proiectul Art Surprise din Germania, organizat undeva lângă Koln, unde a avut 100 de lucrări micuțe, toate diferite, alături de alți 150 de artiști din toată lumea. Apoi a fost selectată să participe la un alt eveniment, organizat tot în Germania, lângă Essen, „Die Nacht der Industriekultur”, un eveniment de mare anvergură, care adună în 8 ore peste 60.000 de vizitatori. Organizatorii au selectat șapte artiști, printre care și pe Ottilia, care să facă „performanță live”, adică să picteze în fața vizitatorilor. A făcut-o, iar tehnica și culorile sale au atras cei mai mulți admiratori – își amintește acum cu bucurie. Tablourile semnate Ottilia Cormoș au ajuns pe câteva continente După expozițiile din Germania și Ungaria, a urmat o alta la Londra, iar pe afișul de prezentare organizatorii au ales un portret semnat de ea. „La o expoziție internațională interesul nu este de a vinde, ci de a fi remarcat de o galerie. La Londra am primit o ofertă de colaborare cu o galerie, dar a trebuit să refuz” – povestește Ottilia. Sănătatea celei mici și grija pe care trebuie să i-o acorde permanent au făcut-o să refuze oferte mai mult decât tentante și măgulitoare pentru orice artist, darămite pentru unul care s-a apucat de artă în urmă cu doar trei ani. Tablourile semnate de ea au ajuns în colecții și proiecte din Germania, Austria, Ungaria, Anglia, Italia, Bulgaria, Uruguay, dar și în America, Egipt sau Australia. Iar acum mai are un vis. Să expună și să-și vândă lucrările în Asia. Într-un proiect de la Berlin a fost singura participantă din România, la fel cum s-a întâmplat și la Londra, anul trecut, unde a participat la Parlax Art Fair, un târg internațional de artă, fiind promovată de Institutul Cultural Român din Londra. A fost singura participantă din România, iar între cele 300 de lucrări ale artiștilor din toată lumea au fost prezente și 9 lucrări de-ale sale. În 2014, a participat lângă Manchester, în Altrincham, la o expoziție a Galeriei „Art with a heart” și a fost premiată pentru lucrarea „Garden Cosmos”, o explozie de culoare și frumos. A urmat o expoziție personală la Carlsruhe. Un proiect de suflet rămâne „Art Surprise” – 2015 - unde a făcut un Joint Venture Europa-America Latină și a acceptat provocarea de a face 20 de replici la 20 de lucrări ale unui artist din Uruguay – Eduardo Chao. Toate lucrările au fost vândute în Germania, iar banii au ajuns la artiștii din America Latină, susținuți prin acest proiect. În 10 iunie va expune în Polonia, la o expoziție importantă, unde în 2015 au participat 32 de țări, iar anul acesta se speră la o participare internațională la fel de mare. Și-a trimis portofoliul și a primit răspuns că a fost acceptată cu o lună înainte de a se anunța oficial. Și nu este prima dată când i se întâmplă asta. Otilia Cormos Artmix – galeria permanentă online Recapitulând unde au ajuns lucrările sale în ultimii trei ani, Ottilia constată că cele mai multe tablouri le-a vândut în România. Din rândurile medicilor și avocaților au fost cei mai mulți cumpărători. În străinătate, lucrările sale se vând mai scump decât în România, dar preferă ca celor de acasă să le facă un preț mai accesibil. Fiecare tablou are povestea și momentul lui în care a fost conceput și niciunul nu seamănă cu altul, fiecare este o operă de artă în sine. Mai mici, mai mari, cu rame diferite, are o abordare originală pentru fiecare lucrare. Una dintre lucrările foarte apreciate, o pisică sub o lampă, a fost pictată pe geamul vechi al unei biserici. Ca orice artist, Ottilia are mici capricii și nu vinde lucrările oricui. De exemplu, chiar dacă tabloul cu pisica a fost insistent cerut spre vânzare la expoziția din Budapesta, a refuzat să-l vândă. Culmea, câteva săptămâni mai târziu l-a vândut, fără regrete, în Bistrița. Crede, pe undeva, că fiecare lucrare a ei îşi are „stăpânul” potrivit și important e să ajungă la cel cu care lucrarea respectivă rezonează. Cele mai scumpe tablouri ajung la 330 de euro, dar dacă vreți să faceți cuiva un cadou special sunt și lucrări mai mici, pe care le puteți achiziționa cu câteva sute de lei. Portretele făcute de Ottilia Cormoș se bucură și ele de mare succes, fiind realizate după o altă tehnică specială, creată tot de ea. Execuția lor este atât de aproape de real, încât tablourile par fotografii - atât de fidel redau imaginea. Majoritatea au o încărcătură sentimentală enormă, pe care nu ai cum să n-o simți: sunt portretele fiicei mai mici a artistei. Dacă - după ce ați citit povestea incredibilă a unui artist care nu a pictat până la 37 de ani, iar în trei ani a uimit lumea cu talentul său și vreți să descoperiți mai mult din artistul Ottilia Cormoș, să trăiți bucuria descoperirii unui artist plin de culoare și de un optimism debordant - nu vă rămâne decât să vizitați oricând Otilia Cormos Artmix – galeria deschisă permanent pe Facebook sau să vizitați site-urile www.ottilia-artmix.ro sau www.ottiliaormos.artists.de”

Vezi ilustratorul

Cristiana Radu – „Plăcinta cu brânză”

În fotografie este Cristiana Radu. Dacă vă plac cărțile cu povești, numele ei vă este cu siguranță cunoscut. În 2015 și 2016 a primit distincția White Raven, acordată încă din 1949 doar celor mai bune cărți de copii din lume. Pe placul juriului internațional au fost cărțile ilustrate de ea Ela cea fără de cuvinte și Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul. În prefața cărții „Simplu - versuri hrănitoare 2” de Cristela Georgescu, despre Cristiana se spune așa: „a început să deseneze atunci când a putut ține un creion în mână. I-a plăcut atât de mult încât nu s-a mai oprit până azi. Foaia de hârtie este micul ei tărâm secret, spațiul unde se întâmplă cele mai fascinante povești și locul unde se simte acasă.” Iar ilustrațiile ei sunt „o poartă a poveștilor spre lume, un refugiu și o bucată de viață suplimentară, unde se puteau inventa lumi noi, recupera micile și marile întâmplări (ne)trăite sau evada într-o poveste mai frumoasă” conform prefaței unei alte cărți pe care a ilustrat-o, „De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură și alte 10 întrebări fantastice. I-ați privit lucrările? Poate ați făcut-o în grabă. Mai priviți-le o dată. Și veți constata că au o viață a lor. Simți vântul, mirosul florilor, vezi fâlfâirea bărbii lungi și albe a timpului, auzi cântecele păsărelelor ori zgomotele făcute de pofticioșii căpcăuni așezați la masă. „Ce am știut de la început este că voi desena întotdeauna. De când eram mică, desenul a fost un mod de a înfrunta și înțelege lumea, de a îmblânzi și traduce relația cu ea într-o lume a mea paralelă, de semne. Pe hârtie comentam întâmplările trăite, visam la altele noi, conturam portrete, inventam prieteni” a declarat Cristiana Radu într-un interviu pentru bookaholic.ro. A pictat și pe sticlă ori pereți de case, dar inimă și-a oferit-o ilustrației de carte pentru copii. Este mediul care-i permite să-și continue visele, explorările și să le ofere și altora. Se bucură de contactul direct dintre foile de hârtie și culori dar și de faptul că munca ei ajunge la mii de copii. Abordează fiecare temă în mod diferit pentru că fiecare ilustrație are o personalitate aparte. Lucrările ei au însă și ceva în comun. Cristiana numește acel ceva „aer de familie” și spune că desenele ei se aseamănă între ele ca și membri uni familii care nu au aceleași trăsături. Constantă în ilustrațiile ei este și prezența detaliilor, combinarea ilustrativului cu graficul și prevalența desenului asupra culorii. Privitor la tehnica folosită, Cristiana spune că „folosesc des combinarea mai multor tehnici în aceeași imagine – acuarelă, acrilic, creion, tuș, creioane colorate, suporturi (hârtii) diferite, alăturate uneori prin colaj, alteori prin juxtapunerea unor tehnici diferite pe același suport. Aduce o mai mare deschidere imaginii și se potențează reciproc. Cel mai des folosesc acuarela tratată ca o guașă, pentru că se potrivește celor mai multe subiecte. Însă îmi e foarte drag creionul, pentru aspectul nepretențios, familiar și modest pe care îl are, în timp ce poate purta o mare încărcătură afectivă, cu o mare forță de sugestie.” Pentru a putea ilustra o carte, spune că e necesar în primul rând să îi placă povestea. Nu contează dacă e una contemporană ori un basm feeric. Important este însă ca textul să-i vorbească, să-i permită construcția de imagini puternice, expresive, neașteptate. „O imagine bună trebuie să fie concentrată ca un țipăt. O ilustrație bună povestește, explică, încarnează o idee, nu decorează” mai spune Cristiana. Lucrările ei au câștigat trei ani la concursul de grafică de carte „Cele mai frumoase cărți din România” la secțiunea carte pentru copii. Este vorba de ilustrațiile pentru cărțile „Călătorie printre ierburi și lumină” în 2013 și „Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul în 2014” și „De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură” 2016. Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul a câștigat și Gala Bun de Tipar - secțiunea cărților pentru copii. A realizat ilustrații pentru cărțile: De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură, de Adina Rosetti - 2016 Simplu, Versuri Hrănitoare 2, Cristela Georgescu - 2016 Texte și ilustrații pentru Bookataria 2 - 2016 Bookataria 1 - 2009 Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul, texte tot Adina Rosetti - 2014 Ela cea fără de cuvinte, text Victoria Pătrașcu 2015 Călătorie printre ierburi și lumină, cu Iulia Iordan - 2012 Închide ochii și vei vedea orașul, de Iordan Chimet - 2014 Călătoria printre ierburi și lumină în lumea arborilor, aceeași Iulia Iordan Luli și Căsuța din copac, tot de Iulia Iordan - 2015 Povestea lui Harap Alb, de Ion Creangă Nică fără frică, Nina Cassian - 2014 Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte - 2012 Lumea Poveștilor, de Ion Vlasiu - 2014 Nils Holgersson, de Selma Lagerloff - 2010 Pasărea albastră de Maurice Maeterlinck, Casa Radio Publishing House, 2010 Aventurile Baronului de Munchhausen, Gottfires August Buergher - 2010 Povești de Frații Grimm - 2008 Grete Tartler, Green Kohlrabies in Cats Land, Paralela 45 Publishing House, Romania, 2009 Grete Tartler, The Invisible Cat, Paralela 45 Publishing House, Romania, 2009 Mai multe ilustrații găsiți pe blogul Cristianei Radu, http://cristianaradu.com/. sau pe pagina ei de Facebook, AICI. Pentru realizarea prezentării am folosit și informații din interviul realizat pentru bookaholic.ro.

Vezi ilustratorul

Jozsef Vass – „Orășelul tabletelor”

József Vass s-a născut, creează, iubește și trăiește în Cluj Napoca. I-a plăcut să deseneze de mic copil, dar prima ilustrație a făcut-o cand era student al Universitatii Creștine Partium din Oradea, secțiunea Grafică și Design. Aflat la Universitatea de Arte din Budapesta cu ocazia unui program de schimb de studenti, a fost invitat sa creeze o ilustrație inspirată dintr-un basm. A arătat schițele profesorului, care a fost încântat de ceea Jozsef ce crease. Atunci și-a început propria poveste, una foarte colorată. Și-a creat stilul inspirat fiind de ilustratia făcute de Jankovics Marcell pentru poveștile folclorice maghiare. În facultate a aprofundat acest stil pentru licenta. Ilustrațiile de astăzi ale lui Jozsef au foarte multe detalii și elemente organice, bogate în culori vii, cu influenţe Art Nouveau. Poate de aceea a fost ales sa creeze una dintre scenele festivalului Untold ținut la Cluj Napoca în acest an. A lucrat la ea o lună de zile. Ce îl inspiră? În primul rând muzica. Iubește să ilustreze cântece și ar putea asculta la nesfârșit Nina Simone, Jimi Hendrix, Elvis Presley, John Lennon. Pasiunea pentru muzica si admirația pentru pictorița Frida Kahlo au dus la nasterea proiectului Mr. Musette (musette=cântec în limba franceză). Recent a creat mai multe ilustrații pentru Fundația Calea Victoriei care au fost proiectate pe rând în timpul unui concert de muzică clasică. O idee bună și un desen special se pot naște însă și dintr-o ceașcă aromată de cafea, un zâmbet ori o vorbă de duh spusă de un prieten. Jozsef realizează în principal ilustrații vectoriale, folosind forme și culori, în încercarea de a crea caractere diverse și inedite. Cea mai mare parte a timpului o petrece în fața tabletei grafice. Desenele făcute în creion au însă un loc aparte în inima lui. Proiecte care i-au plăcut: Măscărici sau reinterpretarea cărţilor de joc Păcălici din anii ’80. A lucrat alături de 26 de ilustratori români din diferite zone ale ţării. ilustrarea romanului pentru copii,Olguţa şi un bunic de milioane, a cărui acţiune se desfăşoară Cluj-Napoca. Recent a creat designul unor scene ale festivalului Untold 2016. A participat la expoziţii în Grecia, Ungaria, Danemarca 28 iulie-28 august 2016, vernisaj expozitie personala „Poveste sau realitate in Cluj Napoca”. Despre printuri, cu Jozsef Vass. Acum, în timp ce voi citiți aceasta prezentare, pe ebay se vinde un print cu un milion și jumatate de dolari. Exact. 1500000 $.Dovada o aveti aici. E drept ca printul e semnat de Andy Warhol și Kith Haring. Jozsef își vinde printurile mai ieftin. Deocamdata :) Deci cumpărați cât vă permiteți. Jozsef crede în print ca formă de artă, considerându-l urmașul gravurii. De aceea a ales să se exprime făcând printuri, pe lângă ilustrațiile pe care le face la comandă. Cum se face un print? Odată ce și-a ales tema, face schița în creion. Lucrează la schiță câteva ore bune, durată variazâ în funcție de complexitatea temei. Când schița e terminată, contururile sunt retușate cu tuș. Apoi lucrarea e scanată și toate contururile sunt făcute din nou digital. Ulterior se adaugă detaliile, culorile. Opera astfel realizată este printată pe hartie de diferite grosimi, texturi. Imprimarea poate fi însă făcută și pe alte suporturi, de exemplu pânză. Valoarea comercială a unui print este dată în primul rand de artistul care îl realizează dar și de numărul de copii realizate pentru o operă. Cu cât ediția e mai mică, fiecare print e mai valoros. Artiștii numerotează și semnează fiecare copie. Un print poate fi și unic dacă cineva cumpără drepturile de autor. Lucrarea respectivă nu va mai fi printată într-un al doilea exemplar. Printurile pot avea și valoare... sentimentală. Putem cumpăra un print pentru că pur și simplu ne place, ne spune ceva, ne va aminti de o persoană, un loc, o senzație. De aceea Jozsef Vass vă încurajează, în cazul în care vă place arta, să nu ocoliți printurile originale făcute de artiști. Pot fi mult mai valoroase decât picturile de duzină vândute en-gros în piețele marilor capitale ori magazinele de suveniruri. Și bineînțeles mai valoroase decat printurile comercializate la scară industrială. Jozsef are următorul mesaj:„in loc sa dati 50 de lei pe un print de la ikea care e multiplicat in milioane de exemplare, mai bine dati un pic mai mult pe un print creat de un artist :)) Lucrarile lui Jozsef Vass pot fi vazute aici: https://www.facebook.com/mrmusette/?fref=ts sau aici: https://www.facebook.com/vassjozsef.illustrations/?pnref=lhc Il puteti contacta la adresa de email: vassjozsef.illustrations@gmail.com Lucrari de vânzare găsiti pe siteul Galateca.

Vezi ilustratorul

Sebastian Oprița – „Zânele din lumea noastră”

Ilustrator, designer, profesor. Toate într-un om, Sebastian Oprița. Cu siguranță nu un om oarecare, ci unul cu har. Harul de a pune pe hârtie lumi noi, cel mai adesea surprinzătoare. Devean prin naștere, bucureștean prin adopție, Sebastian a ținut de mic să-și deseneze propria poveste într-un stil unic. I-a ieșit. Au remarcat-o și jurnaliștii de la The Guardian, care au folosit una dintre lucrările lui Sebastian Oprița drept imagine de fundal la un articol dedicat ilustratorilor. (articolul îl puteți găsi AICI) E vorba de lucrarea Mi piace Il late secco, ilustrație-parodie inspirată de melodia hip-hop Bagabontzi 99 a celor de la Paraziții. Mai cunoscută după refernul „Îmi place vinul sec, îmi place să petrec...” Stilul lui Sebastian Oprița a fost unul aparte de la bun început. A desenat de mic, cum desenează mai toți copiii. Doar că din desenele lui adulții nu înțelegeau mai nimic. Ciudat, având în vedere că micul artist vedea foarte clar în lucrările lui povești complexe. Mama nu l-a descurajat, ba dimpotrivă. I-a alimentat pasiunea cu hârtii format A4 aduse de la serviciu. Când colile se terminau, Sebastian „intervenea” pe cărțile cu poveșți ilustrate. Mâzgăleli, ar spune unii, îmbunătățire clară însă din punctul lui de vedere. Perseverența a dat roade. Sebastian a debutat la școală cu un 9 la desen. Nota i-a dat aripi și în scurt timp a câștigat locul 1 la concursul Penelul Fermecat. Fusese trimis acolo de învățătoare, doamna Brașovan. Iată că destul de devreme și-au dat seama și alții că micul desenator era cu adevărat talentat și avea multe de oferit lumii. Poate firesc, a ajuns la Liceul de Arte „Sigismund Toduța” din Deva. Unde a întâlnit al doilea dascăl (după învățătoarea Brașovan) ce l-a ajutat în formarea lui ca artist: Mateiaș Iosif, artist dar și profesor valoros. În liceu a mai trecut un prag al formării sale. „La început a trebuit să fiu mai curajos. Ţin minte că în timpul liceului nu terminam niciodată lucrările – partea de culoare – adică, îmi era teamă să pun culoarea. Într-o zi am avut mai mult curaj – am fost mai dezinvolt – şi am pus şi culoarea. Cred că asta m-a ajutat pentru că mi-a ieşit ceva diferit şi mai bun. Da, cred că am avut nevoie de curaj ca să ajung la stilul pe care îl practic acum.” Stela Ilie, conferențiar al Univestiății Naționale de Arte, a fost însă cea care a reușit să-l schimbe, să-l strunească și să-l îndrume pe studentul Sebastian Oprița. Care până la ea nu ținuse cont de obiecțiile altor profesori și, în ciuda corecturilor ce i se făceau pe lucrări ținea să meargă mai departe în felul lui. Poate și datorită flerului acestor trei dascăli, care au știut să intuiască mai mult decât se vedea, Sebastian Oprița e acum, la rândul lui, profesor. Predă arta la Liceul Ioan Neculce din București. Și ilustrează povești. Ca nimeni altul, și ăsta nu e un compliment. Ce crede Sebastian despre ilustrație? Ştiu că e considerată o artă minoră de către unii, dar pentru mine, ilustraţia a devenit un mod de a-mi câştiga banii, o profesie în cele din urmă. Dar e şi o muncă personală, întrucât a trebuit să învăţ din mers şi a fost destul de dificil – căci a trebuit să fac un viraj destul de brusc – eu fiind artist ca formaţie. Bineînţeles că experienţa artistică m-a ajutat în sensul în care am reuşit să aduc în ilustraţie ceva care era al meu, un stil care era numai al meu.” În ceea ce privește compatibilitatea dintre scriitor și ilustrator, ori poveste și ilustrator, Sebastian crede că „uneori, bineînţeles că poţi rezona cu textul respectiv şi atunci e cel mai bine. Dacă nu, oricum, ca profesionist oricum vei simţi care sunt momentele care trebuie să fie redate. Şi îţi vei face treaba cum poţi mai bine. Dar cred că e important să ţi se potrivească şi textul – cred că din cauza asta se formează şi echipe de scriitori – ilustratori – pentru că rezonează şi lucrează bine împreună.” Ce îl inspiră? „Cred că egocentrismul este o sursă foarte bună de inspiraţie – în momentul în care te comporţi ca un copil mic, când toate lucrurile din jurul tău pot deveni subiecte în lucrările pe care le realizezi. De aceea, pentru mine imediatul este cea mai bună sursă de inspiraţie. Nu sunt nevoit să caut departe. Trebuie doar să mă uit în jurul meu.” Când preferă să lucreze? „ Nu cred că există un moment special, nici măcar nu am un program de care să mă ţin, cu toate acestea pot să lucrez oriunde, pentru că nu depind de un atelier – atât timp cât am o masă şi lumină şi bineînţeles dacă am dispoziţia necesară – pot să lucrez oricând şi oriunde. Ține foarte mult de dispoziţia mea generală. Habar nu am, dar dacă nu am dormit cu o noapte înainte pentru că a trebuit să lucrez – simt oboseală. Uneori simt nerăbdare – mai ales în momentele în care am poftă de lucru – bineînţeles că sunt nerăbdător să lucrez. Şi uneori frustrare, dacă nu îmi iese exact cum îmi doresc – pentru că una este imaginea din cap şi alta este ilustraţia pe care reuşesc să o realizez. Altfel, nu am tabieturi, nu mi-e frică de foaia goală de hârtie” Tehnica favorită de lucru? „Să nu urmez nici-o reţetă. În ilustraţie e ca şi cum ai croşeta de la stânga la dreapta, iar elementele se compun în realitate pe parcurs, unele în funcţie de celelalte. Cred că nu am nici-o regulă. Cred că lucrez din pensulă şi din felul în care pun culoarea. Nu urmez neapărat tehnici speciale. Lucrez cu plăcere şi amestec materialele – pentru că în timp, lucrâd, am descoperit ce beneficii pot să aducă. Deci, mă simt liber să lucrez cum vreau, să amestec acuarela cu guaşa, sau temepera cu creioane ori cu tuşuri colorate.” Sebastian acordă o atenție deosebită detaliilor. Fiecare ilustrație e un proces complex ce include documetare și schițe. „ Personajele sunt foarte importante, pentru că până la urmă în jurul lor se desfăşoară fiecare poveste. Până la urmă, ele sunt motorul care face ca aceea poveste să fie spusă. Da, este destul de dificil să “nimereşti” personajul. Uneori trebuie să faci multe, multe schiţe şi cred că mai contează şi documentarea – pentru că pe lângă personaj există şi o perioadă şi atunci trebuie să cercetezi acea zonă, acel timp al poveştii, în care lucrurile se desfăşoară. De exemplu, dacă poveste a se desfăşoară în Epoca Victoriană trebuie să vezi ce costume se purtau atunci, cum arătau casele, cum arata chiar şi mâncarea – pentru că toate detaliile din jurul personajului nu fac altceva decât să facă povestea şi mai concretă- şi cred că majorităţii copiilor le plac detaliile, pentru că prin ele află mai multe şi aşa sunt în stare să îşi continue povestea şi la nivel interior – astfel încât copilul să simtă că trăieşte povestea, să pătrundă în universul ei.” PROIECTE: „Povești din Pădurea Muzicală”, realizat în colaborarea cu soția lui, Adriana Oprița-Gheorghe și scriitoarea Cristina Andone, ilustrațiile pe puteți vedea AICI Cartea „Mi piace Il late secco” Ilustrații pentru „Degețica” și „Muzicanții din Bremen” Ilustrații pentru „Storie buffe, storie tristi” de Anna Rosa Mancini, editura IDC Press. Copertă pentru „Racontini della speranza” Ilustrații pentru calendarul CreART 2017 și Bookataria 2. PROIECT DE SUFLET: Clubul Ilustratorilor PROIECT-PROIECȚIE DE SUFLET:„mi-am imaginat o poveste pe care vreau să o scriu şi să o şi ilustrez. Este o poveste mai specială, pe care am construit-o încetul cu încetul, în timp. Am un personaj – care este un personaj dintr-un album de artă – care într-o zi devine conştient că este doar un print dintr-o anumită ediţie, dintr-un număr de (x) exemplare şi că aceea ediţie a mai fost editată şi anterior în alte exemplare, astfel că nici măcar nu este lucrarea originală. Aşa că simte nevoia să devină o persoană reală. Şi simte nevoia să fie el, să fie diferit. Şi, bineînţeles, pentru că deja are o anumită vârstă, trebuie să-şi inventeze o copilărie şi de aici, o grămadă de întâmplări, pentru că se ajută de celelalte cărţi din bibliotecă, de albumele de acolo – şi da, e un amestec de poveşti şi personaje, pe care o să le preiau din biblioteca mea personală şi cărora am să le dau alte valenţe.” Pe Sebastian îl puteți găsi pe pagina lui de Facebook, aici. Mai multe lucrări puteți vedea și pe blogul lui AICI sau pe pagina lui de pe Colorhood. Contact: Write at: sebiursul@yahoo.com Call at: 0724272477 NOTĂ: pentru realizarea prezentării am folosit și informații sau citate din interviul realizat de istoricul de artă Aurelia Rodica Drăgan pentru Artfolio.ro

Vezi ilustratorul

Daniel Rădulescu – „Țara leneșilor”

La doar 26 de ani e deja un artist complex si complet. Grafician talentat, desenator, sculptor și concept artist.  A colaborat cu peste 80 de companii, instituții publice și muzee din România și străinătate. A indrumat  peste 200 de copii si adulti în lumea desenului. Ultimul sau proiect a fost coordonarea designului pentru 1100mp de terrazzo in cel mai mare mall din Romania. Lucrarea, la care a colaborat cu o echipa profesionista, poate fi vazută aici:  www.viazzoo.ro. În 2015-2016 a coordonat mai multi artisti la realizarea a peste 30 piese pentru muzeul de Istorie Bucovina / Suceava. Într-o prezentare de modă a creat în 15 minute o poveste de dragoste folosind textile, nasturi, papetarie, pietre, frunze si papiote. Totul sincronizat perfect pe o melodie de fundal aleasa si editata tot de el. Însă cea mai ciudată lucrare a lui s-a numit “The mechanic world”. A folosit intr-un desen cuie, sarma, ciocane, piulite, burghie, stafide , cereale si condimente. Totul live, într-o transmisiune urmărită în 8 țări din Europa. Se inspiră din orice, poate creea cu orice. Cum a ajuns aici? La 3 ani a început să deseneze. Păstrază încă un desen pe care l-a făcut la 3 ani și 3 luni. Chiar și acum pasiunea lui cea mare a rămas desenul în creion. Pe lângă grafică, bineînțeles. Tot devreme și-a dat seama că pentru a ajunge departe trebuie să se viseze departe. Nu i-a fost teama niciodată să-și urmeze visul. În clasa a IV–a făcea deja cursuri pentru Școala de Arte pe care a și absolvit-o mai târziu. Tot pe atunci urmărea cu nesaț filme Hollywoodiene si visa să creeze efecte speciale. În adolescență a descoperit întâmplător programul 3D Studio Max pe care a învățat singur să-l folosească. La 14 ani își făcuse primul portofoliu și știa că vrea să lucreze la cea mai mare companie din București care producea jocuri pentru computer. La 18 ani, după ce a terminat Liceul de Arte in Brașov sectia grafica, a plecat spre București. Voia să se angajeze, să se întrețină singur și să-și ajute cu bani mama. Și-a găsit primul job pe Internet, a dat primul interviu prin skype și, cu putin noroc, a fost cel ales. Mereu a cautat mai mult, provocari noi, mai dificile. A muncit și a experimentat in mai multe studiouri de grafica, jocuri video, flash, publicitate, fotografie, film si animatie 3d. Cu zambetul pe buze recunoaste ca a si fost concediat la 2 dintre ele. La un moment dat și-a dat seama că trebuie să-și găsească propriul drum, să-și facă propria afacere. Și-a dat demisia având în buzunar doar 23 de lei. Dupa 4 ani de încercări si trei alte eșecuri, s-a născut firma MCD Arte Company care crește de la an la an. În paralel Daniel studieză sculptura la Universitatea de Arte din Bucuresti si se pregateste intens pentru alte proiecte. Promite că ce va face de acum înainte va eclipsa tot ce a realizat pana acum. Mai multe despre Daniel Rădulescu găsiți pe siteul lui > http://danielradulescu.ro/. Îl puteți găsi la adresa de email contact@danielradulescu.ro  

Vezi ilustratorul

Cornelia Revulets – „O girafă în spațiu”

Descrierea de mai jos a Corneliei Revulets a fost scrisă de buna ei prietenă, Cristina Mureșan-Toth ”Cornelia Revulets este nu numai un ilustrator genial, dar și un om minunat. Știu, știu, tocmai am descris 99% din membri Clubului Ilustratorilor. Totuși, cu ce se deosebește Cornelia? Aveți vreo două zile, așa, să vă povestesc? Pentru că un astfel de talent și o lume interioară atât de bogată nu se prea poate înghesui într-o pagină, dar mă voi strădui. Am cunoscut-o printr-o felicitare ilustrată de ea, care înfățișa două pisici. Apropo, i-ați văzut pisicile? Nimeni nu desenează pisici mai bine ca ea. Mai expresive, mai îngâmfate, mai ranchiunoase, mai conspiratoare! Nu, pisicile Corneliei nu sunt drăgălașe, pufoase, dulci. Și nici nu trebuie să fie. Cornelia apucă de coadă tocmai esența pisicească cu mi-se-cuvine-totul-enia de care numai ele sunt capabile. Și le transformă în pisici detectivi, gospodine, bucătărese, vecine bârfitoare, și așa mai departe. Dar nu v-am zis de felicitare! Am cunoscut-o pe Cornelia printr-o ilustrație care înfățișa două pisici, fiecare ședea, tolănită, pe câte o bancă, într-un parc, una întinzându-i celeilalte un os de pește. Sub desen scria: „Tranzacții interbancare” După ce am râs o jumătate de oră și am trimis ilustrația la jumătate din cartier, am hotărât că ce timpul să o cunosc, cu adevărat, pe Cornelia. Eram convinsă că e bărbat. Un astfel de umor incisiv și delirant nu putea fi decât atributul unui bărbat. Dar am descoperit cea mai blândă, mai binevoitoare, generoasă și dragă figură feminină. Cornelia are o mână fermă, un suflu masculin, un umor aristocrat, nestăvilit, cuceritor, pliat pe situații cotidiene, și o sensibilitate cu atenție la detalii și subtilități care îi conferă un stil echilibrat și extrem de carismatic. E nu numai prietena și colega mea, dar în unele sensuri și mentor și tovarăș de joacă. Deseori, în obrăznicia mea, visez să o prezint lumii la o portavoce imensă, ca să nu scape niciun ins fără să o cunoască! Dar nu există portavoce mai potrivită, care să o recomande și să răzbată mai tare, decât munca ei unică și tot ceea ce face! Cristina Muresan-Toth” Și acum vă mai spun eu câteva lucruri despre Cornelia. Este arhitect. Un om altfel, aparte, fin, decent, inspirat. Se vede din ilustrațiile ei, din textele care le însoțesc. Se vede și că îi plac pisicile. Are trei acasă, despre care spune că-i țin umbră pe birou. Le desenează și scrie despre ele. A realizat ilustrațiile cărții „Niște mâțe aiurite”, o altă carte va fi în curând în librării, se numește „Sofia și pisoiul Miau”. Textele au fost scrise de Simona Epure. Cornelia lucrează acum la ilustrațiile a încă trei cărți. „Sunt ilustrator din întâmplare, fără să-mi fi dorit prea mult” mi-a spus Cornelia. Ce îi place să ilustreze? „Personaje, expresiile lor, să le redau exact caracterul, starea si emotiile. Mă inspiră tot si toate. În permanentă mă fascinează ceva sau cineva. film, melodie, persoana, stare, linii, culori, idei... Dar cel mai mult copilaria mea, unde revin de cate ori am ocazia” În afară de pisici îi plac glumele bune, subtile. E exigentă cu ceea ce face pentru că, spune ea, e perfecționistă. A acceptat cu drag și fără rezerve să facă o ilustrație pentru „O girafă în spațiu”, am simțit asta din prima clipă. CONTACT: facebook.com/Cornelia-Revulets Mulțumesc, dragă Cornelia!

Vezi ilustratorul

Laura Măhăleanu – „Armăsarul nărăvaș”

Ca orice artist care se respectă, Laura a început să „mâzgălească” (cum spune ea) pe la doi ani. Tot în fragedă copilărie, și-a dat seama că repetiția e mama învățăturii și calea spre perfecționare. A umplut câteva caiete cu... căluți. Câte un căluț pe fiecare pagină. Deci un artist mai bun ca să ne ilustreze Armăsarul Nărăvaș nu puteam găsi  De la dragostea pentru căluți a trecut la ...moda. Îîn adolescență a avut deja prima expoziție personală de design vestimentar. Studiile superiloare nu le-a făcut în domeniul artei, dar tot din timpul facultății, printr-o întâmplare fericită, a dus „mâzgălelile” la un cu totul alt nivel. Era în sesiune, se stresa învățând pentru examene și se relaxa făcând desene cu un personaj imaginar căruia îi dăduse un chip. Personajul ăsta, altminteri dragalas, era cam suparat uneori de mici probleme și în desenele Laurei se manifesta ca atare. Laura a pus pe net ilustrațiile rezultate iar seria de desene a avut succes. N-a trecut mult până când Laura a fost contactată de o firma ce producea jocuri pentru copii. Uite așa Laura a devenit grafician și și-a dat seama că asta-i menirea ei. Timp de 5 ani a experimentat diverse stiluri și a fost implicată în mai multe proiecte. S-a axat pe „character design”. Creează personaje feminine, animalute, monstrii sau extraterestri. Îi plac personajele expresive, culorile vii, fashion illustration. Petrece mult timp pe Pinterest și colecționează ilustratii si poze. Colecționează și carti de povesti ilustrate, care îi amintesc de cele admirate în copilarie. Acum Laura e freelancer. Desenează nu doar ilustratii pentru jocuri si aplicații ci participă la orice gen de proiecte relizate in mediul digital, vectorial. În 2014 a început un proiect de suflet: "Ta-da! Magical Prints", o colectie de felicitari deosebite așa cum i-ar fi plăcut să găsească în magazine. Și dacă nu le găsea, a început să le facă ea pline de culoare, cu mesaje sau ilustratii dragute. Deocamdată le puteți găsi in Librariile Carturesti si in magazinele Nobila Casa. Noua colecție e în lucru, în curând va fi în magazine. Proiecte/colaborari/ expozitii: Visual Playground Expo 2013 – What are you Afraid of? Visual Playground Expo 2015 – Progress Mascarici - card game Lucrările Laurei pot fi găsite după cum urmează: Pagina de illustrator: https://www.facebook.com/laura.illustrator/ Portofoliu Behance: https://www.behance.net/lauramiclea Ta-Da! Magical Prints: https://www.facebook.com/tadaprints/ Povești despre procesul de creații, schițe, desene, aventuri: https://www.instagram.com/lauramahaleanu/ Produse și printuri personalizate: https://society6.com/lauramahaleanu Pe Laura o puteți găsi la adresa de email: laura.mahaleanu@gmail.com

Vezi ilustratorul

Anca Smărăndache – „O girafă în spațiu”

Anca Smărăndache, deseneză de când se ştie. Arta a fost pentru ea direcţia clară către care a vrut să se îndrepte. I-a placut întotdeauna să fie înconjurată de frumos, să-şi creeze lumi imaginare şi să le poată da viaţă prin culoare şi desen. A început să deseneze după cărţile primite, apoi tot ce o interesa în jurul ei şi uite aşa....culorile au însoțit-o întreaga copilărie. Prima carte ilustrată a făcut-o pe când era elevă a Liceului de Artă „Marin Sorescu” din Craiova. A fost o carte cu cântece pentru copii. Nu a primit niciun ban, dar a fost cu adevărat fericită. Rând pe rând, Anca Smărăndache a absolvit o Şcoala Populară de Artă, Liceul de Arta din Craiova, Universitatea Națională de Arte din Bucureşti, Facultatea de Arte Decorative şi Design, Secţia Artă Murală, a absolvit Masterul în Arte Vizuale şi a devenit membră a Uniunii Artiştilor Plastici din Bucureşti. Din 2015 este şi membră a Clubului Ilustratorilor Români. De ilustraţie se ocupă de ceva ani încoace. Iubeşte să-şi creeze propriile poveşti şi personaje, dar o inspiră şi poveştile originale, textele needitate ce îi dau şansa de a fi prima persoană ce transformă cuvântul scris în imagine. Se simte provocată însă şi de poveştile clasice tocmai pentru că până acum au mai fost ilustrate de atâtea şi atâtea ori. Tehnica preferată a Ancăi e pictura tradiţională dar ilustrează şi cu tableta grafică. Îi place să lucreze direct cu hârtia, culorile de apă şi ulei, acrilicele, creioanele şi tuşurile. Ilustrațiile sunt pline de detalii şi culori vii. Pur și simplu rescrie poveştile cu imagini. Timpul în care realizează ilustraţiile diferă în funcţie de complexitatea proiectului, de cerinţe; pentru unele căr'i a lucrat două săptămâni iar pentru altele luni de zile. Şi-ar dori să aibă mai mult timp pentru a oferi unui proiect potenţialul său maxim. Spune că atunci când e contrânsă de timp nu poate duce intotdeauna ilustraţia la stadiul pe care l–ar dori. Ilustrațiile Ancăi Smărăndache au însuflețit cărţi clasice precum „Aventurile lui Huckleberry Finn” de Mark Twain sau „Poveste de Crăciun” de Charles Dickens, ambele apărute la Editura Arthur, cărţi educative şi manuale ale Editurii Arthur, cărți de proză contemporană precum „Ferbonia”, de Ioana Nicoalie Ed. Arthur, „Simfonia animaliera” de Veronica D. Niculescu, Editura Casa de Pariuri Literare, „Bibliotecara” de Gudule apărută la Editura Paralela 45, „Basme”, „Basme pentru familia mea”, „Fetiţa din Floare” ( aceasta în curând va apărea în varianta engleză) şi „Cu Andersen în Regatul Poveştilor”de Petre Crăciu, toate 4 apărute la editura Zorio, ilustraţie pentru coperta cartii „Istorie pentru cei care se tem de istorie. De la Napoleon am învăţat să nu ne spălăm” de Sebastian Schnoy, Editura Baroque Books and Arts dar si cărți pentru copii ale unor autori străini, precum „Beatrice and the London Bus” scrisă de Francesca Lombardo. Anul acesta urmează să apară încă 4 cărţi ilustrate. Pictura de şevalet ocupă însă şi ea un loc special în inima artistei. Despre pictura sa Anca spune: În picturile mele de până acum se observă o inclinaţie către studiul uman, o permanentă insistenţă a rezolvării compoziţiei, explorarea texturii tuşelor de culoare în nuanţe vii şi contrastante. Sugestia figurativă deşi evidentă este subordonată principiilor decorative. Spaţiul se transformă într-un element metaforic esenţial. Sunt atrasă de unitatea care se creează între prezenţele umane şi un element decorativ, ahitectural, sau un element al naturii. Portretul uman sau detaliile de portret sunt exploatate în majoritatea lucrărilor mele, filtrând o lume reală şi o lume imaginară. Atunci când nu ilustrează cărţi, Anca are însă şi proiecte de pictură murală (tehnica pe care o adoră şi care îi dă un sentiment aparte), grafică publicitară, şi graphic design. Îşi doreşte să ilustreze şi să picteze cât mai multe poveşti. Cei care vor să descopere mai multe din portofoliul ei, sunt invitati să intre pe blogul: www.ancasmarandacheportofoliu.wordpress.com NOTĂ: pentru documentarea acestui portret al Ancăi Smărăndache am folosit informaţii publicate pe Metropotam.ro, Literaturacopii.ro. bookaholic.ro, goodreads.com şi site-ul Uniunii Artiștilor Plastici.

Vezi ilustratorul

Cristina Mureșan-Toth, „Liviu”

„Poveștile Cristinei” mi-a sugerat, dacă tot sunt și scriitor, să pun mâna gospodărește și să îmi scriu eu prezentarea! Mi-a propus elegant, bienvoitor și prietenos, desigur. Dar vreau eu să vă prezint propunerea mai milităros, de dragul emfazei. Vasăzică, sunt scriitor și ilustrator. Care înaintea celeilalte sau care mai mult decât alta? N-aș putea să vă spun exact. Pe care o fac mai bine, mai repede și cu mai multă naturalețe? Ca să vă fie mai greu de ghicit, n-o să mă întind mult la vorbă, ca de obicei, și o să vă fac o schemă. Un mini-auto-interviu. Ca să mă cunoașteți mai bine, dintr-o privire, fără prea multă osteneală. • Ce am studiat? • Limbi străine, Franceză-Engleză, din clasa I-până la master (că așa a vrut mama) Pictură, Grafică, din 2007-2014 (că așa am vrut eu). • Și totuși, ce fac eu, cât e ziua de lungă? • Ilustrație + Scris. Amândouă. Vine omul la mine pentru o ilustrație și pleacă fericit cu o compunere. Sau o poezie. Sau o vorbă de duh, sau o snoavă. Dar nu pleacă cu mâna goală, asta e cert. • Ce prefer: Să scriu? Sau să desenez? • Voi ce preferați? Cafeaua sau laptele? Sunt diferite și se abordează diferit. Dar ce bine merg împreună! • Ce mă face fericită? • Să-mi strâng prietenii la mine acasă, să râdem, să depănăm povești adevărate sau imaginare. Și soțul meu. Și el mă face fericită. • Care sunt valorile mele? • Umorul, spiritualitatea, munca, adevărul și perseverența. Sună plictisitor, dar e chiar distractiv! • Ce apreciez cel mai mult la viață? • Elementul surpriză. Deși nu-mi plac surprizele. Sunt un control freak. • Ce nu suport? • Gălăgia, dezordinea, frigul și patetismul. • Fără ce nu aș putea trăi? • N-aș putea trăi fără activitatea mea de storyteller și fără soră-mea. • Care cred că e calitatea mea cea mai mare? • Umorul. • Ce mesaj am pentru „Poveștile Cristinei”? • În viață ajungem uneori la câte o răscruce. Și n-are legătură cu vânturile, ci cu deciziile. Mulțumesc că mi-ați reamintit ce contează pentru mine în viață. Anexă la dosarul împricinatei: A. ISPRĂVI DE LAUDĂ ȘI MÂNDRIE: Cărți ilustrate: 1. Entuziasm – Dumnezeu din interior, psihologie (ilustrator) 2. Din lumea celor care ne cuvântă, spiritualitate umoristică(autor și ilustrator) 3. Fluierul iubirii, literatură pentru copii (ilustrator) 4. Aventura Voioșiei, dezvoltare personală (ilustrator) 5. Pisoiul Poznaș și Ghemul Fermecat, literatură pentru copii (coautor, ilustrator). Proiecte și colaborări: • Calendarul meu obraznic/ My sassy calendar – proiect bilingv cu poezii umoristice ilustrate • Choofi – personaje feminine și poezii umoristice • SIGUREC România, broșură educativă pentru copii, scrisă și ilustrată pe teme de ecologie • Out of the box – humour & motivational series • Concept ilustrații terapeutice - Cabinet Psihologic Ioana Șuteu • Scriitorescu • ReFrame • Electric castle/ Șmafinăria • My petite Giraphe • Colțișor de Românie • Cronica unei despărțiri • Blog pentru suflet • Fotocolaj • Festivalul Handmade Business B. LINK-uri UTILE ÎNTRU CUNOAȘTEREA PERSONAGIULUI: a) Portofoliu, lucrări, chestii: https://www.facebook.com/pg/Cristina-Mureșan-Toth-134457633564577/photos/?ref=page_internal https://www.instagram.com/cristina_muresan_toth/?hl=ro b) Interviuri, presă, TV/ pălăvrăgeli însuflețite: https://cristinamuresantoth.wordpress.com/interviuri/

Vezi ilustratorul

Ioana Adelina Boroș – „Tobi, inimă de piatră”

„Mă consider un om norocos. Parintii au observat inclinatia mea catre arte si m-au sustinut in tot ceea ce doream sa fac. Generala si liceul l-am facut la Colegiul National de Arta „O.Bancila” Iasi, avand ocazia de a participa atat in clasa a 11a cat si in clasa a 12a la Olimpiada Nationala de Arte Plastice si Istoria Artelor, disciplina design industrial, reusind sa obtin locul 2. Tot ceea ce am facut a fost din pasiune, din dorinta de a evolua si de a ma perfectiona. Tocmai de accea am participat la cat mai multe concursuri. In prezent lucrez ca freelancer, cautand sa ma dezvolt ca om si ca artist. Am absolvit Facultatea de Arte vizuale si Design din Iasi, studiile de licenta si master fiind in domeniul designului industrial. Facand un mic rezumat, dupa primii 3 ani de design am considerat ca o lucrare bazata pe studiul incaltamintei sport m-ar reprezenta cel mai bine. Lucrarea a fost intitulata Puma Duncan Flow si a constat in propunerea unei noi solutii pentru incaltamintea sport destinata jucatorilor de baschet. Dupa inca alti 2 ani de design (studiile de master) am prezentat o lucrare complexa dar haioasa in acelasi timp: am creat un posibil plan de dezvoltare a unor produse made in Romania (pentru ca se pot face lucruri frumoase si la noi in tara). Astfel, pe baza unor studii am creat 3 personaje, 3 jucarii, 3 eroi ai copilariei. Alaturi de aceste jucarii am propus si 2 carticele ce ii ajuta pe cei mici sa invete cuvintele de baza, rechizite cu eroii propusi si un tricou personalizat. Dupa aceasta lucrare de masterat mi-am dat seama ca universul celor mici este deosebit de ofertant si de pozitiv. Tocmai de aceea am cautat sa obtin proiecte si colaborari in aceasta directie. In paralel m-am implicat in diverse activitati de voluntariat cum ar fi campania umanitara „Un portret pentru un vis”. Pe de alta parte, impreuna cu Asociaţia Pasionaţilor de Transport Public Tramclub Iaşi , cu artistii voluntari si sub indrumarea lui Teodor-Stanciu Silviu am participat la proiecte cu rol cultural cum ar fi: Tramvaiul lui Mos Craciun, Tramvaiul Unirii, Tramvaiul Literaturii, Tramvaiul Presei si Tramvaiul Educatiei, aceastea facand parte din proiectul „Iasul, orasul tramvaielor pictate”. In anul 2015 am avut onoarea de a participa in proiectul RotarArt 4x4, fiind desemnata artistul plastic al anului, reprezentand Iasul. Fiind o expozitie de debut, ca artist plastic am ales o tematica ofertanta, dat fiind faptul ca la sfarsitul anului 2014 si inceputul anului 2015 am observat o tendinta in mateie de fashion si stil ce avea sa ii preocupe din ce in ce mai mult pe barbati: TREND. In decembrie 2015 am avut onoarea de a colabora cu poetul Roman Stefan Bogdan, realizand un superb volum de poezii, plin de emotie si ilustratii, intitulat Eu, tu si restul. Pe langa modul in care poetul isi exprima sentimentele si ideile in maniera sa proprie, aceast volum aduce ceva nou: o minunata dualitate, jumatate poezie, jumatate ilustratii. Tot ce va pot divulga acum este ca, pentru acest sfarsit de an, vom veni cu o noua surpriza asa ca, urmariti cu drag paginile de Facebook. Recent am inceput colaborarea cu dexonline unde, de 5 ori pe luna, puteti gasi ilustratiile mele alaturi de alti artisti voluntari. Impreuna incercam sa facem experienta cunoasterii mai interesanta  Si a venit randul si proiectului Povestile Cristine, un proiect inedit care aduce laolalta oameni din diferite domenii, oameni cu o inima mare, oameni care vor sa daruiasca ceea ce stiu ei sa faca mai bine pentru a crea universul copilariei, plin de povesti, pilde si eroi simpatici. Am intampinat cu mare drag aceasta initiativa si am apreciat latura educativa a povestii „Tobi, inima de piatra”. Fiind o fire energica si pozitiva, incerc sa fac cat mai multe lucruri interesante, sa cunosc cat mai multi oameni si sa vizitez locuri diverse. Nu sunt putini cei care observa si ma intreaba cum de reusesc sa fac atatea lucruri frumoase. Consider ca este deosebit de important sa reusesti sa iti dai seama ce iti place si indiferent de parerile celor din jur sa-ti pastrezi calea. Daca iti place: lucrezi cu drag si daca lucrezi cu drag, transmiti emotie si stare iar lumea reactioneaza la acest lucru. Datorita faptul ca in prezent lucrez ca freelancer imi pot organiza activitatile diverse in asa maniera incat sa fac fata cerintelor dar sa pot lucra si la proiecte personale sau diverse surprize pentru cei dragi. Am incercat si lucrul la birou, unde am cunoscut oameni interesanti insa mi-am dat seama ca ceea ce imi doresc este mult mai mult si mai dinamic. Pe viitor imi doresc sa imi intemeiez un spatiu fizic, un atelier. Pana la sfarsitul acestui an vor aparea si alte surprize. Tocmai de aceea va invit cu drag sa-mi urmariti pagina de facebook https://www.facebook.com/addellart/.” Contact: Ioana Adelina Boroș tel: 0755133893 email: addelldesign@yahoo.com

Vezi ilustratorul

Bianca Ionescu – „Revolta Cartofilor”

„Nici nu ştiu dacă mă pricep să fac asta… Mai simplu îmi era dacă îmi făceam autoportretul în creion, dar vă las pe voi să decideţi... Prima întrebare ce apare pe buzele tuturor este: - Cum a apărut dragostea pentru artă? -Dumnezeu ştie! Tot ceea ce îmi amintesc este că la vârsta de trei ani am căscat larg ochii la lumea dimprejurul meu cu un mănunchi de creioane colorate în mâna, şi aşa de bine s-au lipit de suflet căci de atunci, mi-a fost imposibil să văd lumea fără culoare. Astfel şi-a făcut apariţia aşa zisa „artă”, ce m-a urmat răbdătoare de-a lungul copilăriei. Arta mea s-a lăsat chinuită de mâzgălituri şi ştersături pe foi cu zâne şi supereroi, de reproducerile stângace, din miez de noapte, în peisaje şi flori pictate cu pastă de dinţi în loc de alb, sau a fost prinsa în visele pe care le aveam cu ochii larg deschişi in spatele unei mici ferestre de mansadă. De dragul „artei” ,cu susţinera celor dragi, am urmat , pe rând, studiile Liceului de Artă Bălaşa Doamna din Târgovişte, Universitatea de Artă din Bucureşti la secţia Scenografie şi ulterior Masterul în Arta Spectacolului. Nu a fost uşor, a trebuit să las în urmă dealurile împădurite şi căldura oamenilor simpli din locurile natale şi să accept provocările oferite de noua viaţă Pe tot acest traseu, am făcut cunoştintă cu genurile artei clasice, prin materiile parcurse în liceu. Am descoperit diversitatea tehnicilor în arta decorativă, prin participarea la numeroasele cursuri şi a expoziţiilor de pictură, desen, costume, machete şi măşti, din timpul facultăţii. Am restaurant pereţii bolnavi ai Mănăstirii Stelea, m-am lăsat pătrunsă de mireasma florilor din aranjamentele şi decoraţiunilor florale pe care le-am realizat cu drag. Creativitatea şi pictura au făcut echipă bună, astfel am confecţionat păpuşi şi obiecte decorative, am abordat diverse tehnici picturale, de la cele în ulei şi acrilice pe pînză la cea a tuşurilor pe hârtie, de la pictura pe haine şi încălţăminte la pictura pe sticlă şi ceramică, de la pictura în pigmenţi pe pereţi pîna la pictura pe feţele copiilor. O întrebare la care răspund cu mare drag este: De ce ilustraţie? Am început să prind drag de acest segment al artei datorită copiilor, pentru care am pus bazele proiectului „Atelier Creativ si Recreativ”, pe care l-am susţinut în ultimii şapte ani în numeroare instituţii din Bucureşti. Lumea ilustraţilor a inceput sa prindă contur în ultimii 3 ani, dar abia in ultimea vreme a început să concretizeze. Îmi place,la nebunie, să creionez personaje gingaşe şi amuzante, de multe ori mă amuz singură de expresiile ce se ivesc de sub creion, sau să creez lumi de basm colorate şi pline de amănunte delicioase. Şi mai ales îmi place să inventez poveşti, pe care, într-o bună zi, cu un dram de curaj, le voi prezenta tututor, nu numai copiilor. Cum mă văd la bătrâneţe? Înconjurată de copii pe care îi călăuzesc spre lumea tainică a artei, scriind şi ilustrând poveşti pentru ei.

Vezi ilustratorul

Irina Pictează – „Cea mai mare bogăție”

Cum a intrat pictura în viața Irinei. „Pictura a aparut in povestea mea de viata de foarte devreme. Aveam vreo 5-6 ani cand am devenit atenta la faptul ca aveam in casa trei tablouri si doua carti de istoria artei cu poze foarte frumoase. Acestea au fost fascinatiile copilariei mele si asa am decis sau am simtit (nu stiu sigur care din ele) ca acesta va fi drumul meu. De-a lungul anilor, lucrurile s-au complicat si au luat muuuulte intorsaturi, insa la finalul labirintului (prin care aproape ca ma ratacisem) am ajuns tot la pictura. Pictura a fost dintotdeauna in viata mea doar ca mi-a lipsit increderea si barbatia de a arata lumii cu ce ma ocup.” Ce o inspiră pe Irina. „Privesc cu fascinatie foarte multe imagini de toate felurile. Probabil ca sunt anumite lucruri care mi se intiparesc inconstient si pe care le folosesc ulterior in diverse combinatii. De cele mai multe ori, pornesc de la o fotografie cu un anumit personaj pe care il transform si pe care incerc sa il imbogatesc. Nu am o imagine clara asupra rezultatului final, dar ma opresc atunci cand stiu ca daca as mai adauga ceva ar fi in plus si ar strica. Este un proces surpinzator si pentru mine. Cine cumpără picturile Irinei. „Majoritatea cumparatorilor sunt oameni obisnuiti care doresc sa se bucure si care rezoneaza cumva cu tablourile mele. Am o filozofie atipica legata de arta in sensul in care consider ca arta este o nevoie umana importanta si prezenta in toti semenii nostri. De aceea, ea ar trebui sa fie accesibila tuturor la fel ca aerul, apa sau mancarea. Acesta este motivul pentru care doresc sa imi mentin preturile la un nivel decent, astfel incat orice om din Romania care are un salariu mediu sa isi poata permite sa se bucure de un tablou. Cumparatorii mei NU sunt oameni care considera ca o pictura este un obiect de lux, nu cumpara in sparanta ca vor deveni bogati dupa ce eu voi deveni celebra post-mortem si nu sunt interesati de evolutia cotei mele de piata, astfel incat sa poata vinde mai departe la momentul de ascensiune. Singurul motiv pentru care oamenii cumpara tablourile mele este dorinta lor de a se bucura de ceva ce ei considera ca este frumos. Cei mai multi dintre ei ma urmaresc pe facebook unde incerc sa fiu cat mai activa si cat mai apropiata de ei. Irina, despre promovare. Una din principale modalitati prin care ma promovez este facebook-ul si pentru mine functioneaza foarte bine. Un alt “ingredinet secret” pe care il folosesc este faptul ca incerc sa nu dezamagesc niciodata- incerc sa respect termenele, sa tin cont de dorintele (potentialilor) clientilor si sa pictez de fiecare data cu cea mai mare concentrare si bucurie. Astfel, foarte multi dintre cei care cumpara, devin clienti fideli, ceea ce pentru mine este extrem de onorant. Cel mai bine cred ca functioneaza sa iti dai interesul si sa muncesti mult. Aceste lucruri nu trec neobservate niciodata. Expoziții? „Legat de expozitii, am o traditie sa fac in fiecare an cate una in acelasi loc- la Cercul Militar National din Bucuresti. Este o sala mica, intr-o zona foarte buna si foarte circulata, cu ferestre mari, astfel incat trecatorii pot vedea din strada culorile mele stridente si intra din curiozitate. Expozitiile sunt o alta metoda de a “racola” admiratori pentru picturile mele. Cu toate acestea reteaua virtuala de socializare s-a dovedit a fi mai eficienta din punct de vedere al promovarii, chiar daca pozele nu se compara nici pe departe cu realitatea. ” Se poate trăi din pictură în România? „Eu traiesc din pictura in Romania. Sunt intrebata frecvent acest lucru si mi se intampla adesea sa intrezaresc o urma de indoiala si de suspiciune in ochii celor carora le raspund. Si mie mi s-a implementat de la varste fragede prejudecata ca “pictorii mor de foame”. In timp, realitatea mi-a demonstrat contrariul si am sa explic concluziile la care am ajuns eu pana la acest moment al vietii. Dupa cum am mai spus, este o nevoie profunda a omului de a se inconjura de frumos.Inca de cand traiau in pesteri, oamenii aveau desene pe pereti si isi decorau corpul cu ce aveau la indemana. Revenind in Romania-anul 2016, romanii, fiind tot oameni :)))) au si ei aceeasi nevoie de frumos numai ca resursele financiare de care dispun sunt mai mici decat ale elvetienilor sau ale altor neamuri mai bogate. Daca un pictor roman (cat de cat bunicel) care se adreseaza romanilor, tine cont de aceasta realitate si isi regleaza preturile, astfel incat tabloul lui sa nu devina un obiect de lux chiar si pentru elvetieni, poate trai doar din pictura. Eu am intalnit multi pictori (cat de cat bunicei) care si-au stabilit preturi de mii de euro pentru tablourile lor si care se plangeau ca nu au cu ce sa isi plateasca facturile. Din nou, este foarte important sa ai o imagine de sine realista si sa nu crezi ca esti unul din geniile pe care le gasim in cartile de istoria artei. In momentul in care crezi ca esti la nivelul lui Picasso, este normal sa crezi ca tablourile tale valoreaza foarte multi euro si din nou o dai in bara. Nu detin nici un adevar si nici o reteta. Acestea sunt doar ideile cu care am pornit eu la drum si care mi se potrivesc.” Pictura și românii „Pictura nu naste revolutii, nu schimba radical moduri de viata sau mentalitati, dar poate “indulci” oamenii. Poporul nostru a avut un traseu diferit de al altora, astfel ca preocuparile estetice nu au fost atat de ample si evidente. Daca vrem sa fim optimisti, putem sa consideram ca acest lucru este un avantaj in sensul in care societatea romaneasca este un teren fertil care asteapta sa fie cultivat. De aceea, cred ca artistii din Romania sunt responsabili sa cultive cele mai bune semnite pentru ca acest popor a avut multe lipsuri si merita mai mult. Sunt foarte legata de tara mea si cred ca exista motive de optimism.” Viitorul Irinei „Irinapicteaza este cel mai frumos si mai satisfacator proiect pe care l-am avut pana acum. Sper ca lucrurile sa aiba acelasi parcurs. Am sa fac tot ce pot ca sa pictez cat mai mult si mai bine si sper sa existe in continuare oameni care sa se bucure de munca mea.” Picturile Irinei le găsiți aici: www.irinapicteaza.ro O puteți contacta pe pagina de facebook. Sursa informațiilor: articol IQADS.

Vezi ilustratorul

Alina Dumitrescu Mavru – „Plăcinta cu brânză”

Primii pași spre lumea artei: Prima data cand am pus mâna pe un set de culori aveam 3 ani. Eram in vizită la vecinii care aveau apartamentul chiar sub al nostru. Vecina, care ne era ca o bunică, a fost prima mea legătură cu arta. Nu pot uita cum priveam fascinată portretele pe care le făcea. Tot aceasta doamnă mi-a dăruit și prima mea trusă de acuarele. Trusa a fost ronțăită (la propriu) de fratele meu mai mic înainte de a o putea testa. Susținută, la început de drum: Părinții mei m-au susținut în absolut orice decizie am luat în viață. Nu și-au dorit pentru mine funcții importante ci să-mi aleg singură drumul, să fac cu plăcere orice aș face. Probleme? La sfârșitul liceului am avut o expoziție de grup în care am folosit o parte din colecția de bancnote vechi a tatălui meu… Pe care am pictat în toate tehnicile ce mi-au trecut prin cap. La momentul respectiv întâmplarea nu a fost foarte amuzantă, însă acum tabloul stă la loc de cinste în casa alor mei și ne amintim cu plăcere de acele momente. Se poate trăi din artă in Romania? Se poate trăi, dacă arta este aplicată în orice mod posibil și nu neapărat doar prin intermediul tablourilor. Eu pictez mobilier, pe ceramică, realizez picturi murale. Practic orice suport poate fi punctul de plecare în exprimarea creativității mele. Condițiile optime pentru ca o lucrare să iasă așa cum îți place? Inspirație, suport interesant de lucru, cafea. Ce carte ilustrată de povești îndrăgești tu cel mai mult? „Fabule", de Lev Tolstoi. Am crescut cu aceste mici povestiri și aș putea să reproduce oricând ilustrațiile acelei cărticele care mi-a colorat copilăria. Care este artistul pe care îl admiri cel mai mult? Sunt mulți artiști care mă inspiră și pe care îi apreciez însă Jean-Michel Basquiat este cel mai apropiat de stilul de exprimare pe care îl iubesc. Care e tehnica ta preferată? Colajul, peste care imi place sa intervin în diverse tehnici de lucru. Care e povestea ta preferată? Mica Fărâmică a fost povestea mea preferată in copilărie. Era o poveste preluată din folclorul rusesc. Abia aștept să o pot povesti și copiilor mei. De ce crezi că e bine ca celor mici să li se citească povești? Îi ajută să își dezvolte imaginația și pot visa la nesfârșit. Crezi că poveștile clasice (Grimm, Ispirescu, Andersen, etc) rămân „valabile” ori e nevoie ca poveștile să se transforme odată cu lumea? Cred că poveștile clasice ar trebui alternate cu cele actuale. Din fiecare poveste copilul poate învăța ceva. Care e lucrarea făcută de tine la care ții cel mai mult? Nu pot să spun că am o lucrare preferată. Pun foarte mult suflet în tot cee ace fac și îmi este greu să mă atașez doar de o lucrare. Fiecare are povestea ei pe care o îndrăgesc. E ca și cum aș alege pe care dintre copii (acum am doar unul) îl iubesc mai mult. Practic iubirea se împarte în mod egal. Ai vreun proiect de suflet pentru viitor? În prezent dezvolt un concept care îmi e foarte drag și le este dedicat tot copiilor. Mai exact realizez picture magnetice interactive. Sunt de părere că un copil se dezvoltă prin prezența culorilor și a poveștilor în viața lui. Eu exact asta încerc să fac. Îi dau copilului ocazia să își creeze propriile povești. Unde putem afla mai multe despre picturile magnetice? Pe pagina de facebook dedicată, Picturi Murale Magnetice. Mai ai și alte proiecte? Da, sunt o mamică ocupată care se imparte intre copil si alte 3 proiecte de suflet pe care le "cresc" în paralel: Amenajari de interioare, detalii aici: www.mindmadedesigns.ro Mobilier pictat, recondiționare/personalizare mobilier, aici: Facebook Mobilierpictat Și pictură murală pentru orice tip de spatiu, aici Facebook Pictura-murala

Vezi ilustratorul

Ileana Surducan – „Moș Crăciun cu barba albastră”

„Am absolvit Universitatea de Arte şi Design Cluj (M.A.) în 2011, iar în prezent lucrez ca artist freelancer (ilustraţie, bandă desenată şi ceramică). Încerc să găsesc legături între domeniile artistice pe care le explorez și să abordez diverse stiluri și metode de lucru, tradiționale și digitale. Lucrările mele folosesc fantasticul ca vehicul pentru emoție și traduc experiențele personale în povești universale care pot fi apreciate atât de copii cât și de adulți. Indiferent de subiectul ales, umorul și spiritul ludic sunt ingrediente nelipsite. ” Lucrări: 2016 - Se mută circul înapoi – Marin Sorescu, ilustrații - Ileana Surducan, Ed. Art 2015- Fata babei și fata moșneagului de Ion Creagă, ilustrații - Ileana Surducan, Ed. Vellant 2014 – Dolky-n trei straie/Nycko v Banatu (desen: Ileana Surducan, scenariu: Petra Dobruska/Ileana Surducan) – album de bandă desenată, ed. Jumătatea plină 2012 – Le Cirque – journal d’un dompteur de chaises - album de bandă desenată, Makaka Editions. 2009 – Edouardo le renardeau, scenariu Shuky, album de bandă desenată, colecţia Bouille a Bisoux, Makaka Editions Antologii: 2014 - ȚARA DESENATĂ - ÎNTÂMPLĂRI CU ȘI DESPRE GERMANIA - album colectiv de bandă desenată, publicat de Centrul Cultural German, Cluj Napoca 2012 - Urban Comics made in Cluj – album colectiv de bandă desenată, publicat de Centrul Cultural German, Cluj Napoca 2011 – Cartea lui George – Compediu de bandă desenată românească. Links to portfolio/work http://ileanasurducan.com/ Behance http://ileanasurducan-fr.blogspot.ro/

Vezi ilustratorul

Annabella Orosz – „Norișorul roz”

  În 2013 Annabella Orosz a avut o expoziție personală în București. Un hoț a intrat în sală și a furat o lucrare de mari dimensiuni făcută în creion colorat și acuarelă. La început Annabela a fost supărată dar acum zâmbește amintindu-și de întâmplare. Cineva și-a riscat libertatea pentru a avea o lucrare de-a ei. E și asta o dovadă de apreciere, nu-i așa?! Apropo, hoțul nu a fost încă prins. Cine e Annabella? E ilustratoarea ce a creat trei ani în Moscova pentru compania Geometry Global, vorbește romană, maghiară, engleză, germană, rusă și poloneză, a primit în aceasta vară mențiune la Concursul Internațional de Ilustrație 3x3 ținut în New York iar lucrarile ei sunt în colecții private din Suedia, Elvetia, Japonia, Statele Unite ale Americi, Marea Britanie, Rusia, Ungaria și România. Creativă de mică, a călcat în lumea artei imediat după ce a învățat să meargă. Femeia ce o îngrijea (acum s-ar numi „bonă”) a observat ca drăgălașa fetiță strângea pietricele colorate din care făcea... desene. Mozaicuri. În fragedă copilărie nu i-a fost străina nici lumea designului vestimentar. Din orice îi cădea în mână făcea hainuțe pentru păpuși. Folosea cârpe de șters praful, pungi de plastic – destul de rare pe atunci – șosete ori frunze. Își amintește cu mare drag însă de momentele în care Mamușka, bunica unei prietene, le citea povești. Bunica citea iar fetițele desenau minunatele întâmplări ce le erau istorisite. Mamușka lua apoi frumos desenele și le punea între paginile cărții. Așa au aparut primele ilustrații făcute de Annabella Orosz. Vremea a trecut iar Annabella a părăsit Gheorgheniul natal pentru Cluj Nappoca, unde a intrat la Universitatea de Arte si Design. Și acum lumea ei e colorată. De creioane, pensule dar și de lucrări digitale. Annabela vede în continuare ilustrația ca pe o provocare și crede că desenele sunt cheia imaginarului, ne introduce în lumea textului, în atmosefră. Totul începe cu o schiță care în timp prinde contur, caută elemente puternice, ia pauze în care își perfecționează creația căutând greșeli sau lipsuri, culori și pete. O inspiră în primul rând parfumurile, aromele, mirosurile. Folosește creionul sau tableta grafică pentru a le „traduce” în lucrări. O interesează în primul rând să transpună pe pagină atmosfera creată de un autor. Creaza în mai multe stiluri, considera că e important să învețe și să experimenteze în permanență. Iubește cărțile ilustrate de povești, le colecționeaza. E pasionată de carte ca obiect de artă încă din liceu și a colaborat la realizarea mai multor cărți unicat pentru colecționari. Acum e freelancer în ilustrație și design, colaborează cu reviste, participă la evenimente artistice, biennale de grafica, expozitii artistice de grafica, ilustratii si arta conceptuală. Studii: 1998-2002 Liceul de Arta Nagy Istvan, Miercurea Ciuc 2002-2003 Studii Europene, Relatii internationale 2003-2007 Universitatea de Arte si Design, Cluj Napoca, Grafica 2007-2009 Masterat, Universitatea de Arte si Design, Cluj Napoca, Grafica 2005-2006 Program de schimb Erasmus, Academia de Arte din Katowice, Polonia 2010 Ilustratoare la G2-Grey, Bucuresti 2013-2016 Ilustartoare la Geometry Global Moscow 2016 Mentiune 3x3 International Illustration Show, New york 2014-2015 Bursa Communitas pentru tineri artisti 2011 Mentiune concurs de ilustratie Budapesta 2005. Premiul special si premiul 1. Conferinta Stiintifica Nationala de Studenti, Grafică , Szeged Ungaria Mai multe lucrări de-ale Annabellei puteti vedea aici https://ru.pinterest.com/annabellaorosz/days/ sau aici http://annabellaorosz.tumblr.com/ O găsiți la adresa de email orosz.annabella@gmail.com

Vezi ilustratorul

Mirona Tartan – „David, omul de zăpadă”

Salut, sunt Miro și îmi place să desenez și să meșteresc tot felul de lucruri frumoase. Relația mea cu design-ul grafic este una tânără însă de o mare intensitate. Mi-ar plăcea sa spun că am luat creionul și foaia în mână în grădiniță și nu m-am mai despărțit de ele până azi, însă nu e a¬șa. În timp le-am mai folosit, le-am mai pus deoparte, am încercat o pensulă sau poate un lipici. Desenul a fost mereu doar ca activitate de relaxare ocazională, pe lângă alte activități relaxante. În familie, îmi plăcea să stau pe langă bunica atunci când cosea sau croșeta. Era foarte pricepută la meșteșugul manual în general. Mama a moștenit de la ea simțul artistic și a ajuns chiar să cocheteze cu design-ul vestimentar și desena modele deși asta nu avea nici cea mai mică legătură cu profesia ei. Eu am moștenit de la ambele câte ceva. Educațional, când a fost vorba de alegeri în viață, sorții au căzut asupra liceului teoretic și nu asupra celui de artă, iar dacă stau bine să mă gândesc cred că nici nu a fost pe listă. Dacă ar fi să fiu sinceră, probabil ar trebui să recunosc că nici nu am realizat că am această opțiune. După liceu am continuat să mă îndrept către colțul total opus artei, am ajuns la Politehnică. Având casca de inginer pe cap și diploma ștampilată în buzunar,am început să mă aliniez programului de lucru bine calculat și rațional timp de 2 ani. Punctul culminant a fost primirea unei tablete grafice cadou de la viitorul meu soț. Poate ca fost o strategie a lui de a-și câștiga timp personal, nu știu, dar rezultatul a fost că dupaă ce am reușit să prind drag de ea, nu am mai lăsat-o din mână și îmi dedicam timpul ce-l aveam, studiului. Am căutat tutoriale pentru suita Adobe, am început să urmăresc designeri și ilustratori. Apoi am facut primul pas și am încercat să particip fără succes la câteva concursuri de logo-uri și design de tricouri. Era evidentă distanța față de cei care câștigau însă pentru mine era important că evoluam și eram încurajată de familie. Se întrevedeau noi orizonturi. Printr-o întâmplare plăcută am avut șansa să fac iconițele unei aplicații mobile, apoi la încă una și așa, cu pași mici dar siguri, mi-am făcut intrarea în lumea design-ului grafic profesional. Cu puțin noroc am reușit să mă angajez în domeniu. Dar simțeam că nu este destul doar să lucrez în domeniu și doar experiența și trecerea timpului nu sunt de ajuns pentru a-mi îmbunătăți aptitudinile. Realizam handicapul "ingineresc" pe care il aveam față de alți designeri grafici care poate au urmat pe parcursul vieții scoli de artă. Nu îmi era clar ce e de facut. Participând la un workshop unde au fost prezenți designeri grafici, ilustratori, artiști plastici, și discutând cu o parte dintre aceștia, am realizat un posibil răspuns la intrebarea mea. Asa că, am luat decizia de a schimba cascheta de inginer cu basca de artist, să fac a doua facultate, Facultatea de Arte si Design Grafic. Școala m-a invățat să abordez teme pe care altfel nu le-aș fi abordat precum și feluri în care pot să mă apropii de subiecte noi. Îndemânarea mi-a fost încercată de multe ori în cadrul unor proiecte care imbinau diverse tehnici și mi-a deschis noi orizonturi. În sfârșit creativitatea era forțată, pardon, folosită la maxim. Pe plan personal, eram casatorită deja de câțiva ani și de mult ne doream un copil. Faptul ca am rămas însărcinată nu m-a oprit să merg în continuare la școală și să-mi fac proiectele. Așa se face că la proiectul de licență l-am avut aproape pe Andi, cel mai mare fan al meu. El a fost muza mea pe parcursul creaării celui mai important proiect creativ de până acum, jocul pe care l-am creat ca lucrare de licență, Victorian Traveller. M-am decis să fac un boardgame pentru că am considerat că este un subiect care îmbină foarte multe tehnici și îmi oferea o gamă largă de posibilități creative. La început mi-a fost frică de complexitatea lui, dar pe măsură ce îmi era clar ce vreau să fac, totul incepea sa ia formă. Design, mecanisme, personaje, ilustrații, coperți, cutii, jetoane, cam asta visam eu în timp ce Andi dormea. De la terminarea facultății am participat la câteva expoziții și concursuri. Am început să nu mai fiu la coada clasametului, ba chiar să fiu printre fruntași. Fiecare astfel de eveniment mă umple de energie și îmi deschide parcă noi posibilități. În continuare încerc să găsesc un echilibru între familie și ¬¬¬viața profesională. Încerc să îmi folosesc creativitatea chiar și în activitățiile pe care le fac cu copilul meu. În rest, lucrez #candpuiudoarme. În prezent am o mulțime de proiecte în derulare dar mai ales la nivel de plan. Design grafic, ilustrație și crafting, mi se pare că nu le mai pot despărți. De câte ori renunț la creion în defavoarea lipiciului, mi se face dor de creion, dar probabil că iau în mână creionul digital. Încă evoluez, încă visez. Tableta grafică și ilustrația digitală rămân alegerile cele mai dese. Plus că, parcă îmi stă mult mai bine cu bască de artist. Website: www.miroillo.com Facebook: miro illo

Vezi ilustratorul

Marina Plantus – „Zânele din lumea noastră”

De când mă ştiu am desenat tot ce am prins în mână. Am început cuminte desenând pe coli de hârtie apoi pereţii casei ( lucru nu prea agreat de parinţi) iar la şcoală, caietele şi manualele. Din clasa a V-a pâna în a XII-a am învăţat la Liceul de Arte din Braşov unde am descoperit că iubesc cu adevărat arta în special Grafica. În Timişoara, unde locuiesc acum, am terminat Facultatea de Arte şi Design ,secţia Grafică. Apoi, cu gândul de a deveni graphic designer, am urmat cursurile de masterat la secţia de Grafică publicitară şi de carte. Însă în această perioadă lucrurile au luat altă întorsătură, am realizat că stilul meu rezonează foarte bine cu ilustraţia. Simţeam ca acest gen de artă mi se potriveşte cel mai bine. Aşadar pentru diploma de disertaţie am ales sa ilustrez cartea “ Alice în Ţara Minunilor. Eram atât de fascinată şi vrajită de noua descoperire încât am realizat pe nerăsuflate aproximativ 80 de ilustratii. Apoi am devenit membru Clubului Ilustratorilor Români iar cariera mea a început să capete sens în această direcţie. Îmi place sa introduc în desenele mele elemente decorative, detalii migăloase, culori vii şi strălucitoare, fețe gingaşe cu priviri blânde, animăluţe năzdrăvane şi tot ce se poate pentru a conduce privitorul spre o lume magică, mai bună ... O lume ce zace în interiorul meu. Ca omagiu pentru cartea „Alice în Ţara Minunilor” , povestea ce m-a inspirat să aleg această carieră, alterez uneori formele, în special lungesc puţin gâtul personajelor. Așa îmi voi aminti întotdeauna de ce am început să îndrăgesc ilustraţia. Tehnica abordată este una mixtă, folosesc colajul, creioanele , gouache dar de cele mai multe ori mă rezum doar la acuarele şi tuş . Culorile ce nu-mi lipsesc niciodată de pe paletă sunt indigo ,ocru, toate nuanţele de verde, magenta şi grena. Proiecte: Autor al ilustratiilor "Povesti de Craciun" Editura Corint 2012 Autor al ilustratiilor pentru "Caiet de muzica pentru clasa pregatitoare" Editura Art 2012 Autor al unor ilustratii pentru “Comoara fermecată cu poveşti” Editura Corint 2013 Ilustrarea unor caiete educaţionale, Editua Corint 2014 Ilustrarea cărţii “Retete pentru micile gospodine” Editura All 2016 Ilustrarea carţii “Aladin si lampa fermicată” Editura Nemi 2016 Numeroase colaborări cu diverse agenţii de publicitate din România din 2012 până în prezent. Mai multe ilustrații găsiți pe blogul personal : http://plantusmarina.blogspot.ro/ Sau pe pagina de facebook : https://www.facebook.com/marina.plantus.illustrator/ Printuri in serie limitata : http://www.colorhood.com/marinaplantus

Vezi ilustratorul

Ana-Maria Lemnaru – „Lumea, prin ochii lui Andrei”

Ana- Maria Lemnaru a absolvit Universitatea de Arte din Iași în 2017, iar în decursul timpului a ilustrat literatură și a făcut scurtmetraje de animație. Aspiră să devină un artist care să pună în valoare puterea poveștilor în educație și dezvoltare socială. În viziunea sa, arta e o formă de a oferi realități originale, profunde și valoroase oamenilor din jurul nostru.Dintre premiile obținute, cele mai importante sunt: - Participant la BIB-UNESCO ALBIN BRUNOVSKY Workshop, Bratislava, 2017 - Ilustrator selectat pentru BookILL Fest din Novi Sad, Serbia, 2017 - Bursa “Tinere Talente”, Fundația Principesa Margareta a Romaniei, 2017 - Bursa Erasmus de studiu la Metropolitan University of Manchester, Anglia, 2016 - Membru al Clubului Ilustratorilor din Romania, 2016 - Bursa “Tinere Talente”, Fundația Principesa Margareta a Romaniei, 2015 - Winner THE SINGLE CHANNEL SHOW, Motion Festival of Nicossia, Cyprus, 2015 - Bursa Erasmus de studiu la Universidad Catolica Portuguesa, Porto, Portugalia, 2014 - 10-nd place-UNESCO Movement International Art Competition, categ. 18-25 ani, Franța, 2014 - Bursa “Tinere Talente”, Fundația Principesa Margareta a Romaniei, 2013 -“Golden Palet” și “Guest of Colony 2014”, Concursul Internaţional de desen și pictură “The Small Montmartre of Bitola” -Macedonia-mai 2013 - Animation Worksheep by Anim’est, Brașov, aprilie 2013 - Premiul II- Competiția europeană de film “Generation ’92”, Copenhaga, Danemarca, 2012   Portofoliu: https://anamarialemnaru.carbonmade.com/ E-mail: annamarialemnaru@gmail.com    

Vezi ilustratorul

Andra Badea – „Țup”

„Știți clasica poveste cu „aveam trei ani când am pus prima dată mâna pe o pensulă”? Ei bine, eu mă rugam de mama să-mi facă desenele pentru școală când eram mică, așa că nu mă încadrez. Îmi amintesc în schimb că mă uitam la casetele cu Alladin sau Mica Sirenă și desenam scena sărutului. Și că ilustram designuri de haine imposibil de purtat, făcute din frunze, alge sau apă. Dar, în afară de câteva astfel de episoade, povestea mea de artist a început cam în anul I de Facultate. Care nu era din păcate Facultatea de Arte. Sunt ceea ce se numește auto-didact. Încă învăț în fiecare zi, mă tem, mă bucur, îmi place ce iese și apoi vreau să arunc totul la gunoi. Cred că de aici s-au născut și CuteOsheniile mele, personaje care nu se tem de imposibil, se joacă mereu și au o singură misiune: să-ți facă ziua un pic mai bună. Le pictez deseori direct pe piese de mobilier, jucării și accesorii pentru casă - ca să fie cât mai aproape de oameni. Dar au fost și în expoziții, pe postere în aeroport, pe felicitări sau hârtie de împachetat și - în curând - vor fi și într-o carte” Unde dai peste niște cuteOshenii: Dacă vrei să te joci cu un cuteOpuzzle creat de Andra îl găsești la ROD Cărturesti Verona. Dacă vrei să le vizitezi “acasă”:http://www.cuteoshenii.com/ Dacă vrei să “socializezi” cu ele: https://www.facebook.com/Cuteoshenii/

Vezi ilustratorul

Delia Sopcă – „Cubul Fericirii”

„În general îmi este tare greu să vorbesc despre mine, mai ales să îmi fac rezumatul vieții artistice. Tocmai pentru că viața mea artistică a fost mereu ceva personal. Mi-au plăcut desenul si pictura de mică, însă, sincer, o rugam deseori pe mama să îmi facă oamenii în desenele pentru școală. Ceea ce făceam in timpul meu liber, ca să zic așa, erau niște modele de rochii, sau "costume populare" inventate de mine, însă pe care nu le-am arătat multora. Simțeam că pot mai mult, așa că am început să copiez portrete ale scriitorilor pe care îi studiam la școală. Îmi plăcea mai ales să îl schițez pe Vasile Alecsandri. Mi-au plăcut de mică poveștile, basmele tradiționale (românești, maghiare, etc.), și cum arată costumele populare. Când au început lucrurile serioase la școală (olimpiade, concursuri, matematică obligatorie, etc.) am făcut o pauză mare, până în facultate. Facultatea a fost de informatică economică, în niciun caz Arte. M-am educat singură în ceea ce privește desenul, grafica, ilustrația. Am citit tot ce am prins, și m-am uitat la o grămadă de tutoriale pe diverse site-uri educaționale. Am devenit mai serioasă în ceea ce privește pregătirea mea artistică după ce am renunțat la job-ul meu din domeniul IT, fiind super susținută de cei dragi. În ultimii 3 ani, au fost foarte puține zilele în care nu am desenat, sau schițat ceva. Acum îmi petrec timpul făcând design-uri pentru tricouri și sacoșe de bumbac - proiecte personale, ilustrând pentru proiectele diverșilor clienți, precum și pentru proiecte pro-bono. Nu fac parte din niciun cerc artistic, și nici nu mă cunosc cu cei din breaslă. De când mă știu am fost mai singuratică, și deocamdată e ok. De obicei mă puteți găsi aici: Instagram - https://www.instagram.com/delia_sopca/ Facebook - https://www.facebook.com/deliasopca/ Etsy - https://www.etsy.com/shop/DeliaSopcaArt

Vezi ilustratorul

Iulia Ignat – „Alegerea bună”

M-am născut într-o familie de artiști, ambii părinți fiind graficieni. Am o sora mai mare, care, la fel, a ales sa trăiască prin artă. Am crescut și m-m dezvoltat în acest spirit, mi-a fost ușor să văd cum se face, de la bun început. Ai mei nu m-au forțat cu nimic, a venit totul de la sine. Cum altfel, dacă eram înconjurată de albume de artă, de tot felul de instrumente de lucru, lucrări de artă și trei membrii foarte activi si pasionați. Deci de desenat, desenez de mică. De ilustrat, ilustrez din liceu. Atunci mi-am descoperit personalitatea artistică, dacă pot spune așa... Cercetând albumele de caricatură ale tatălui meu, căci el este caricaturist de satiră, am dat peste câteva ilustrații mai grafice. care m-au inspirat. Atunci am început să lucrez în peniță foarte mult. Am descoperit că pot avea multă rabdare și pot dezvolta tehnica foarte bine. Deasemenea eram interesată să găsesc diverse interpretări ale personajelor. Nu mă interesa subiectul sau ceea ce voiam să transmit, ci doar să îmbunătățesc tehnica și să găsesc diverse forme, cât mai ciudate, personajelor mele. Puteți vizualiza câteva ilustrații din acea vreme în următorul link (câteva lucrări sunt și din perioada facultății): https://www.behance.net/gallery/7165261/Iulias-Portfolio-2003-2013 După ce m-a convins proful meu de atelier să merg mai departe la facultate pe arte grafice (în liceu am absolvit secția Design Industrial și eram setată să urmez același drum...), am început să studiez mai mult corpul uman, crochiuri, studii... o nebunie! Și uite așa am ajuns studentă la Grafică, la UNARTE. Au urmat trei ani de licență și doi de master. În primii trei ani l-am avut profesor pe domnul Ion Atanasiu și am avut noroc! Dânsul ne-a încurajat să ne dezvoltăm propriul eu, să cercetăm, să ne dezvoltăm sincer. Lucrarea de licență a constat în ilustrarea poveștii „Alice în Țara Minunilor”. A fost o experiență frumoasă. A fost pentru prima oară când m-am ocupat profesionist de ilustrarea unei povești și a ieșit bine! O parte le vedeți aici: https://www.behance.net/gallery/48508969/Alice-in-Wonderland-2009 Au urmat doi ani de master sub îndrumarea domnului profesor Mircia Dumitrescu. În perioada masterului începusem să fiu implicată în diverse proiecte de voluntariat. Două mari proiecte au fost un Cerc de Creație „Fantezia”, care reprezenta un workshop în cadrul penitenciarului de femei Târgșor, și un voluntariat de nouă luni, în Polonia, la o fundație dedicată persoanelor cu dizabilități psihice. Împreună cu colega și prietena mea, am folosit arta ca instrument, însă nu pentru a ne dezvolta noi ca artiști, ci ca un canal de comunicare în diverse comunități cu persoane defavorizate. Domnul profesor Mircia Dumitrescu ne-a susținut foarte mult în aceste demersuri, ne-a oferit chiar și un spațiu de expoziție pentru fetele de la penitenciar, la Fundația pentru Știință și Artă, din cadrul Academiei Române. După câțiva ani de voluntariat, în care am bifat multe proiecte care mi-au adus o mare satisfacție personală, m-am reîntors la Ploiești, orașul natal, pentru a desena. Îmi era foarte dor, îmi lipsea foarte mult... Am început să particip la diverse concursuri de ilustrație. Totodată m-am angajat ca profesor de arte grafice chiar la liceul de artă unde am absolvit, Colegiul de Artă „Carmen Sylva”. Sunt într-o continuă învățare, m-am pus serios pe ilustrat, îmi place ceea ce fac, am o grămadă de idei și îmi doresc cât mai mult timp pentru a face asta! Pentru mai multe detalii, ilustrații și activitate artistică, mă puteți urmări pe: https://www.behance.net/lmrignat http://lmrignat.wix.com/portfolio https://web.facebook.com/iuliaignatillustrator/ https://www.instagram.com/iulia_ignat_illustrator/ https://ro.pinterest.com/iuliaignat5/

Vezi ilustratorul

Andra Moroșan – „Cel mai bun înotător”

Povestea mea este puțin diferită. Da, am fost un copil creativ de mic, desenam tot, inclusiv pereți și cărți. Cartea cea mai desenată era o biblie ilustrată cu o hârtie excepțională (de mica am apreciat calitatea la hârtie  ). Dar nu am intenționat să fac artă. Am mai cescut, în școală le pictam săptămânal colegilor temele la desen. Până când am aflat de la prfesoara de chimie că se dă admitere la Liceul de Artă. Informația era pentru colegul meu, care desena dumnezeiește, dar am zis că merg și eu pentru sprijin moral. După cele două ore de examen am ieșit în holul înconjurat de coloane și picturi, care mai de care. Acela a fost momentul magic în care arta m-a ales pe mine. Colegul meu a fost admis printre primii, eu penultima. Nu o să uit prima oră de pictură, când țineam tubul de albastru cobalt în mână și luam culoare direct din tub fără să o amestec cu alte culori ori să o diluez. Profesoara și-a pus mâinile în cap și un semestru nu m-a băgat în seamă. În comparație cu colegii mei, eram „sub nivelul mării”. Nu știam să fac mai nimic dar voiam să învăț. A urmat o perioadă intensă pentru mine, în care am încercat să recuperez ce nu știam. Să am „linia expresivă” fără a știi ce înseamnă asta. „Stai… nu țin bine creionul în mână… O, nu, coșul de gunoi fumegă! (să nu lucrați niciodată cu esență de petrol!!!!) În primul an de liceu mă transformasem în umbra profesoarei de pictură. Când făcea corecturi, eram în spatele ei. Am fost foarte enervantă pe vremea aia, dar trebuia să învăț cât mai multe de la un profesionist. Și apoi s-a întamplat imposibilul... Nu o să-mi uit profesoara , când, la una din ore, a întrebat a cui e desenul cu linia expresivă și hașuri pe formă, aflat în colțul atelierului. Nu m-a crezut când i-am spus că e al meu. Nu cred că știa cât de mult mă preocupa să înțeleg cum stă treaba cu…arta. Și uite așa din penultima (ca să fiu sinceră am fost ultima, pentru că fata de pe ultimul loc a renunțat) am ajuns la Olimpiada de Artă. Am devenit olimpică și am avut intrarea la facultate asigurată. În 2011, boboaca de mine a descoperit Clujul iar apoi au urmat o bursă în Belgia, o licență dată cu multă emoție și întâlnirea neașteptată cu Alex. Alex este…inginerul visător. El m-a încurajat să încerc lucruri noi., să nu mă tem să experimentez. Așa am ajuns să învăț pictura digitală, să lucrez pentru studioul nostru, să desenez și să sculptez digital. Iar în curând să animez. Pentru mine pictura este un proces intim și personal. Abia recent mi-am făcut curaj să-mi împart lucrările. Nu pentru că sunt timidă ci pentru că mai am atât de multe de învățat și experimentat. De aproape 4 ani predau pictura copiilor și ocazional adultilor. Inspirată de fetițele de la curs, în desenele mele a apărut Vivi. Un personaj plăsmuit de mine. O fetiță artist care împărtășește copiilor bucuria ei de a desena și de a picta. Datorită celor mici am ajuns și să ilustrez cărți pentru copii și să descopăr o lume foarte colorată. Aud la fiecare curs ceva grozav, care mă inspiră să creez lumi colorate și personaje simpatice, pe care doresc să le ofer tuturor în două cărți. Pentru data viitoare o voi desena pe Vivi înconjurată de vaci vesele și roz  Contact Andra Moroșan: morosan.andra@gmail.com site: andra-morosan.format.com/fine-art

Vezi ilustratorul

Irina Constantin – „Crabul Fericit”

Cea mai frumoasă amintire legată de ilustrațiile pentru cărțile de povești (pe care ador să le fac!) este una creată de un autor pentru care dădeam o probă. La final și-a dat seama că scrisese greșit numele personajului principal – care trebuia să fie băiat – iar eu desenasem o fată. Am picat proba pentru poveste.... Dar peste câteva zile a revenit cu un mesaj. Îu plăcuse atât de mult ilustrația mea, încât scrisese o nouă poveste în jurul acelei fete! Wow... Cred că am și levitat câteva secunde :) Pe fată o chema Ember iar astăzi ilustrez cartea cu numărul 3 din aventurile ei minunate. Aprecierea este foarte importantă... Sunt recunoscătoare pentru acest talent și pentru că îl pot exersa, dezvolta și împărtăși cu ceilalți. Mulțumesc celor care mi-au oferit ocazia să evoluez și sper să pot face asta toată viața! Deși ilustrațiile pentru cărți de povești sunt slăbiciunea mea, am o gamă mult mai largă de activități artistice. Vă invit să vizitați galeria mea online: http://irrinasttanescu.wixsite.com/irinaconstantin Îmi plac proiectele în care oamenii au încredere în mine și îmi oferă libertate de creație. Așa se nasc lucrurile speciale. Irina.    

Vezi ilustratorul

Adina Costea – „Jack și visul unei nopți de Halloween”

Salut, sunt Adina! Toți îmi spun însă Adina Albina :) M-am născut în Transilvania, mai exact într-un oraș cochet, mic și plin de coline, adică Blaj. Mereu am fost atrasă de culori, de detalii, de linii. Sunt de acord întru totul cu ce spunea H. Matisse:"Drawing is putting a line around an idea". De mică am simțit pasiunea pentru arte: iubesc muzica și artele plastice. Mi-a plăcut întotdeauna să fac lucruri personalizate, handmade, să îi surprind pe cei din jur. În liceu, pentru că eram la Pedagogic, desenam planșele tuturor colegilor de clasă renunțând la pauze fără ezitare. În clasa a X –a, profesora de pedagogie mi-a propus un proiect: să pictez o sală de sport. A fost o provocare mare dar mi-a făcut plăcere și am prins curaj. Mai mult, ca să mă ajute să mă exprim, mi-a făcut un dar: pasteluri într-o cutie metalică pe care o păstrez și acum chiar dacă e plină cu creioane tocite. Sunt autodidact. Din gimnaziu îmi făcusem un obicei în a merge la biblioteca orașului unde stăteam cu orele și citeam cărți de artă ori făceam reproduceri pentru a exersa tehnici de desen. Am testat multe feluri de exprimare artistică: am pictat pe pereți, pe ceramică, pe pânză, pe lemn ori am făcut colaje. Am avut două expoziții personale de pictură în acrilic la Sibiu în 2008 și 2011., la Centrul Cultural Casa Teutsch. De câțiva ani poposesc în zona ilustrației pentru copii. Îmi e natural să mă exprim, mai ales că sunt educator și lucrez cu copiii. Iubesc acuarelele pentru că surprind imediatul, pentru că te scot din zona de control și de timiditate, pentru că au o paletă infinită de nuanțe și te invite să observe varietatea naturii. După liceu am plecat la Cluj Napoca unde am studiat Română-Etnologie la Facultatea de Litere, încercând să mă cunosc, să mă descopăr, să mă reinventez. Pasiunea mea pentru artă nu s-a oprit însă niciodată. Desenez în fiecare zi. Îmi fact imp pentru acest moment. Îmi dă libertate, energie, bucurie și curaj să fiu eu. Proiectul meu de suflet se numește Micul Atelier Verde. Este o pagină de Facebook personal unde postez tot ce creez și unde organizez evenimente și ateliere de creație pentru copii. Îmi folosesc experiența de educator alături de toată pasiunea mea pentru artă și încerc să inspir copiii, să îi învăț să se exprime liber, să descopere plăcerea în ceea ce fac. Cu veselie, Adina Albina. Pagina de facebook: Micul AtelierVerde. Pagina de instagram: Adina.Costea    

Vezi ilustratorul