Dragi copii, vreţi să vă spun o poveste?
Bineeeee…
A fost odată ca niciodată un orăşel care se numea Poneea. Şi se numea aşa pentru că era locuit în mare parte de, aţi ghicit, de ponei! Toate casele din Poneea erau construite din morcovi glazuraţi iar acoperişurile erau făcute din foi de varză. În loc de perdele, la geamuri atârnau fire lungi şi dese de iarbă sau floricele. Drumurile erau pavate cu bomboane colorate, pe care se auzeau mereu copitele poneilor ce alergau veseli după fluturi.
În Poneea, toate casele erau la fel. În afară de castelul prinţesei unicorn, Razna, care era făcut din acadele colorate. Şi ştiţi ce era extraordinar la acest castel? Acadelele îşi schimbau culoarea ori de câte ori îşi dorea prinţesa. Aşa ca într-o zi castelul era roşu, în alta galben ori chiar multicolor. Poneii erau încântaţi dar va daţi seama ca le era şi foarte poftă de dulciurile de care erau înconjuraţi. Nu le mâncau însă pentru că exista o regulă importantă în Poneea: nimeni nu avea voie să muşte din case ori din castel! Daca ar fi facut-o rămâneau toţi fără locuinţe! În plus, ştiau de la părinţi că nu e sănătos să mănânci prea multe dulciuri.
Dar nici nu aveau nevoie de aşa ceva. Razna avea grija ca în faţa fiecărei case să fie în fiecare dimineaţă un coş plin cu bunătăţi: legume şi fructe proaspete, iarbă înmiresmată, fân parfumat, ba chiar şi câteva dulciuri. Deci mâncare era din belşug în Poneea. Ce mai, toată lumea era fericită în acest orăşel colorat şi lipsit de orice grijă.
Pe una dintre străduţele pavate cu bomboane, într-o casă facută din morcovi portocalii, locuia un ponei alb. Îl chema Tesla, era vesel şi vioi ca toţi ceilalţi ponei. Dar poate un pic mai fricos… Desertul lui preferat era turta dulce şi în fiecare zi o cauta cu nerăbdare în coşul cu bunătaţi.
Tesla avea mulţi prieteni cu care mergea pe camp, la joacă. Acolo poneii zburdau împreună, se fugăreau, căutau fluturi sau miroseau floricele de la care strănutau imediat. Lui Tesla îi plăceau toate jocurile! Ma rog, aproape toate, unul nu i se părea foarte amuzant. Era de fapt un concurs între toţi poneii care săreau peste o căpiţă mică de fân. Tesla nu participa aproape niciodată. Îi era frica să sară. Uneori, cand prietenii insistau, îşi făceau curaj şi fugea cu mare viteză spre căpiţa de fân. Dar chiar când să sară se oprea brusc cu inima bătându-i în piept cu mare putere.
Degeaba îl incurajau ceilalţi ponei şi îl rugau să mai încerce o dată, Tesla prefera să stea pe margine şi să se uite mai departe la prietenii lui.
Într-o zi s-a întâmplat însă ceva ce avea să-l schimbe pentru totdeauna. Unul dintre ponei a făcut în gura mare următorul anunţ:
-Dragi prieteni, m-am gandit ca astazi să mergem cu toţii în excursie la casa de turtă dulce!
-Ceee? Turtă dulceee? strigă Tesla, turta dulce este preferata mea! Unde este casa asta?
-Chiar acolo, peste deal, răspunse poneiul. Este părăsită şi avem nevoie să mâncăm din ea cât dorim!
-Daaa, să mergem! strigară toţi poneii într-un glas.
Zis și făcut. Au pornit cu toții către marea aventură. Tesla țopăia de fericire. Iubea pur și simplu turta dulce și de abia aștepta să ajungă la căsuța părasită ca să muște din ea!
Drumul era destul de lung, dar poneii mergeau repejor, gândindu-se cu toții la gustul dulce care îi aștepta. La un moment dat au și zărit casa de turtă dulce, cocoțată pe un deal în fața lor. Însă, chiar înainte de deal, era o prăpastie mică. Poneii săreau unul câte unul peste ea, și incepeau să urce apoi dealul către căsuță.
Tesla insă, văzând prăpastia, pur și simplu încremeni de frică. Nu avea curaj să sară. Degeaba l-au încurajat prietenii, degeaba se vedea turta dulce colorată chiar la un pas de el, micul ponei nu a avut curaj să sară peste prăpastie. A stat pe marginea prăpastiei și i-a urmarit pe ceilalți cum mănâncă fericiți bucăți din casa de turtă dulce.
În acea seară, supărat fiind, Tesla s-a dus la prințesa Razna și i-a povestit cele întâmplate. A rugat-o să facă o magie ca să îi dispară frica și să poată sări și el ca toți ceilalți.
-Pur și simplu nu pot sări. Mi-e foarte frică, i-a spus el prințesei unicorn.
-Desigur, te ajut, i-a răspuns aceasta. Iți voi face Magia Puterii. Și-a indreptat cornul către Tesla și a spus câteva cuvinte complicate, pe care Tesla nu le-a ințeles.
-Gata. De acum incolo vei putea sări! i-a spus prințesa.
Tesla i-a mulțumit și a fugit imediat spre deal, către casa de turtă dulce. Când a ajuns la prăpastie, parcă nici nu mai simțea frica. Era clar că magia iși făcuse deja efectul. A sărit peste ea fără nici o greutate și apoi s-a îndreptat mândru către casuța de turtă dulce. A mâncat pe săturate și a plecat acasă nespus de fericit. La întoarcere a sărit din nou peste prăpastie, cu ușurință, fără nicio frică.
A doua zi a mers la prinșesa Razna și i-a mulțumit fericit pentru magia puterii, care l-a făcut atat de curajos. Razna a zâmbit și i-a spus:
-Să știi Tesla că nu ai de ce să îmi mulțumești. Nu ti-am făcut nicio magie. Tu singur ai reușit să sari.
-Nu e adevarat! Mi-ai facut magia puterii! Nu am mai simțit teama și am reusit să sar. A funcționat magia!
Razna a zâmbit din nou:
-Doar ți am spus că am facut o magie, iar tu ai crezut că vei putea sari. De aceea ai reușit! Asta este magia puterii de fapt. Puterea este in noi, in fiecare, doar trebuie să credem in ea. Trebuie să credem că putem face ceva dacă ne dorim cu adevărat. Pentru ca ai crezut, ai reușit să iți invingi teama și ai sarit! E simplu!
Tesla a ramas cu gura căscată de uimire. Nu știa că are în el magia puterii și nu ii venea să creadă că singur a reușit să sară de fapt. Dar din acel moment insă, nu a mai existat obstacol pe care să nu îl sară, să nu îl depășească. De câte ori simțea frica, știa că magia puterii îl va ajuta să o învingă.
Încercați și voi data viitoare când vă este teamă de ceva! Magia puterii există in fiecare dintre noi. V-o spune Tesla din Poneea care chiar acum roade o bucată din casa de turtă dulce!