Salut, sunt Miro și îmi place să desenez și să meșteresc tot felul de lucruri frumoase. Relația mea cu design-ul grafic este una tânără însă de o mare intensitate. Mi-ar plăcea sa spun că am luat creionul și foaia în mână în grădiniță și nu m-am mai despărțit de ele până azi, însă nu e a¬șa. În timp le-am mai folosit, le-am mai pus deoparte, am încercat o pensulă sau poate un lipici. Desenul a fost mereu doar ca activitate de relaxare ocazională, pe lângă alte activități relaxante.

În familie, îmi plăcea să stau pe langă bunica atunci când cosea sau croșeta. Era foarte pricepută la meșteșugul manual în general. Mama a moștenit de la ea simțul artistic și a ajuns chiar să cocheteze cu design-ul vestimentar și desena modele deși asta nu avea nici cea mai mică legătură cu profesia ei. Eu am moștenit de la ambele câte ceva.

Educațional, când a fost vorba de alegeri în viață, sorții au căzut asupra liceului teoretic și nu asupra celui de artă, iar dacă stau bine să mă gândesc cred că nici nu a fost pe listă. Dacă ar fi să fiu sinceră, probabil ar trebui să recunosc că nici nu am realizat că am această opțiune. După liceu am continuat să mă îndrept către colțul total opus artei, am ajuns la Politehnică.
Având casca de inginer pe cap și diploma ștampilată în buzunar,am început să mă aliniez programului de lucru bine calculat și rațional timp de 2 ani.

Punctul culminant a fost primirea unei tablete grafice cadou de la viitorul meu soț. Poate ca fost o strategie a lui de a-și câștiga timp personal, nu știu, dar rezultatul a fost că dupaă ce am reușit să prind drag de ea, nu am mai lăsat-o din mână și îmi dedicam timpul ce-l aveam, studiului. Am căutat tutoriale pentru suita Adobe, am început să urmăresc designeri și ilustratori. Apoi am facut primul pas și am încercat să particip fără succes la câteva concursuri de logo-uri și design de tricouri. Era evidentă distanța față de cei care câștigau însă pentru mine era important că evoluam și eram încurajată de familie. Se întrevedeau noi orizonturi.

Printr-o întâmplare plăcută am avut șansa să fac iconițele unei aplicații mobile, apoi la încă una și așa, cu pași mici dar siguri, mi-am făcut intrarea în lumea design-ului grafic profesional. Cu puțin noroc am reușit să mă angajez în domeniu. Dar simțeam că nu este destul doar să lucrez în domeniu și doar experiența și trecerea timpului nu sunt de ajuns pentru a-mi îmbunătăți aptitudinile. Realizam handicapul “ingineresc” pe care il aveam față de alți designeri grafici care poate au urmat pe parcursul vieții scoli de artă. Nu îmi era clar ce e de facut.
Participând la un workshop unde au fost prezenți designeri grafici, ilustratori, artiști plastici, și discutând cu o parte dintre aceștia, am realizat un posibil răspuns la intrebarea mea. Asa că, am luat decizia de a schimba cascheta de inginer cu basca de artist, să fac a doua facultate, Facultatea de Arte si Design Grafic. Școala m-a invățat să abordez teme pe care altfel nu le-aș fi abordat precum și feluri în care pot să mă apropii de subiecte noi. Îndemânarea mi-a fost încercată de multe ori în cadrul unor proiecte care imbinau diverse tehnici și mi-a deschis noi orizonturi. În sfârșit creativitatea era forțată, pardon, folosită la maxim.

Pe plan personal, eram casatorită deja de câțiva ani și de mult ne doream un copil. Faptul ca am rămas însărcinată nu m-a oprit să merg în continuare la școală și să-mi fac proiectele. Așa se face că la proiectul de licență l-am avut aproape pe Andi, cel mai mare fan al meu. El a fost muza mea pe parcursul creaării celui mai important proiect creativ de până acum, jocul pe care l-am creat ca lucrare de licență, Victorian Traveller. M-am decis să fac un boardgame pentru că am considerat că este un subiect care îmbină foarte multe tehnici și îmi oferea o gamă largă de posibilități creative. La început mi-a fost frică de complexitatea lui, dar pe măsură ce îmi era clar ce vreau să fac, totul incepea sa ia formă. Design, mecanisme, personaje, ilustrații, coperți, cutii, jetoane, cam asta visam eu în timp ce Andi dormea.

De la terminarea facultății am participat la câteva expoziții și concursuri. Am început să nu mai fiu la coada clasametului, ba chiar să fiu printre fruntași. Fiecare astfel de eveniment mă umple de energie și îmi deschide parcă noi posibilități. În continuare încerc să găsesc un echilibru între familie și ¬¬¬viața profesională. Încerc să îmi folosesc creativitatea chiar și în activitățiile pe care le fac cu copilul meu. În rest, lucrez #candpuiudoarme.
În prezent am o mulțime de proiecte în derulare dar mai ales la nivel de plan. Design grafic, ilustrație și crafting, mi se pare că nu le mai pot despărți. De câte ori renunț la creion în defavoarea lipiciului, mi se face dor de creion, dar probabil că iau în mână creionul digital. Încă evoluez, încă visez. Tableta grafică și ilustrația digitală rămân alegerile cele mai dese. Plus că, parcă îmi stă mult mai bine cu bască de artist.

Website: www.miroillo.com
Facebook: miro illo