Cel mai bun înotător

autor:Cristina
versiune audio: Cristian Matei „Mumu”

Ti-a placut aceasta poveste?  Recomanda si prietenilor tai:    share on facebook

Toți copiii din clasă știau că Alex este un înotător excelent. Era înalt pentru vârsta lui, bine făcut și zâmbea tot timpul. Mergea la bazin doar de un an, dar deja i se dusese vestea că e cel mai bun din școală. Părinții îl duceau la piscină în fiecare zi iar el se antrena câte două ore. Seara le povestea cum au fost antrenamentele și cât de mult a progresat. Mama și tata erau tare mândri de el și le povesteau vecinilor de marea pasiune a fiului lor și cât de intens se antrenează pentru a fi tot mai bun.
Alex nu le ascundea nici colegilor cât de mult îi place să înoate și cât de bun devenise. Anei, colega lui de bancă, îi povestea cel mai des ce a făcut la antrenamente. Fata îl privea cu admirație pentru că ea nu prea știa să înoate.
-Ce curajos esti, Alex! îi spunea ea. Aș vrea să fiu și eu o întotătoare mai bună.
– Eeee, nu e așa greu. Trebuie doar muuult antrenament.
– Dar eu merg la piscină!, îi răspundea Ana. E drept că nu în fiecare zi ca tine, dar o data pe săptămână tot ajung. Și totuși, încă nu înot bine…
– Te voi învăța eu și în scurt timp vei ajunge o înotătoare la fel de bună ca mine!, i-a promis Alex.
Ana zâmbea fericită și se bucura că are un prieten atât de bun, care o încurajează.
Într-o bună zi, învățătoarea îi anunță pe copii:
– Dragii mei, peste o lună va fi un mare concurs de înot între școlile din oraș. O să participe câte un singur elev din fiecare școală. Iar cel care va câștiga, știți ce va primi drept premiu? Va putea merge gratuit într-o tabără împreună cu toți colegii lui de clasă!
-Uraaaa! strigară copiii într-un glas. Toți se gândeau la același lucru: că Alex va participa din partea școlii lor și că va câștiga fără probleme concursul.
– Deci?, întrebă învățătoarea, ești pregătit, Alex? Și îi trase prietenește cu ochiul.
– Păi…, ezită Alex.
– Păi ce? Nu vrei să participi?!, exclamă învățătoarea.
– Nu știu… poate în școală este vreun alt elev care înoată mai bine decât mine.
– NUUUUUUU, strigară toți elevii din clasă. Alex, tu trebuie să mergi, toată lumea știe că tu ești cel mai bun înotător!
– Da, îi spuse și Ana, tu trebuie să mergi! Nu te rușina, câștigă și du-ne pe toți în tabară!
Alex nu a mai avut de ales și, presat de colegi și de învățătoare, s-a înscris la concurs.
A doua zi dimineata părinții l-au găsit în pat. Nu se simțea bine. Părea somnoros și abătut.
– Poate e o răceală!, își dădu mama cu părerea.
– Da, zise și tata, asta trebuie să fie. Alex, ar fi bine să renunți astăzi la antrenament. Odihnește-te, fă-te bine și recuperezi mâine ca să te pregătești de concurs.

Alex nu numai că renunță la antrenament dar nici măcar nu a coborât din pat toată ziua. Nici poftă de mâncare nu avea și spunea că îi e somn. Două zile a ținut-o tot așa iar părinții au început să se îngrijoreze. Au chemat un doctor să îl consulte, dar acesta le-a zis că băiatul nu are nicio boală.
– Poate este doar extenuat. Mai lăsați-l să se odihnească o vreme și să facă doar ce îi place., le-a mai zis părinților.

Când au auzit așa ceva, mama și tata s-au gândit imediat că lui Alex îi place cel mai mult să înoate. Asta l-ar fi pus cu siguranță pe picioare! Împreună cu Ana, care trecuse pe la ei pentru că era îngrijorată, au pus la cale o surpriză. I-au spus băiatului să se îmbrace și l-au dus la bazinul de înot, unde îl chemaseră toți colegii de clasă și învățătoarea.
Alex a fost întâmpinat cu aplauze și încurajări:
– Hai, prietene! Hai, campionule, arată-ne cât de bine înoți! Mai e un pic până la concurs! Schimbă-te, abia așteptăm să vedem cât de rapid ești în apă!
Alex era palid. Ca amorțit, a mers cu greu spre vestiar. S-a întors la fel de greu și, parcă în transă, s-a apropiat de marginea piscinei. Copiii scandau: A-lex! A-lex! A-lex! Hai, sari în apă!
Băiatul se uita când spre apă, când spre ei. Și, brusc, începu să plângă. Tare, în hohote, de față cu toți colegii, părinții, învățătoarea și Ana.
-Ce s-a intamplat, Alex? l-a întrebat mama fugind într-un suflet spre el. Te simți rău?
Alex nu spunea nimic, doar plângea în continuare. Copiii s-au adunat în jurul lui și încercau să afle ce s-a întâmplat.
-Ai emoții?
– Nu te simți bine?
-Ce ai, ce e cu tine?, curgeau întrebările rând pe rând.
-Eu…eu…suspina Alex…de fapt…
Dar cuvintele nu îi ieșeau.
-Ce e? Ce e puiule? întrebă mama si il mângâie cu dragoste pe păr.
…de fapt… eu nu știu să… inot! îi zburară lui Alex cuvintele pe gura.
Toată lumea amuți. Îl privau înmărmuriți. Prima care a rupt tăcerea a fost Ana:
-Dar…nu se poate! Ești cel mai bun înotător din școală! Mi-ai spus că mă vei învăța să înot la fel de bine ca tine…
-Dar, spuse și tata…mergi la bazin în fiecare zi!
Alex își ridică ochii rușinat și spuse încet:
-De fapt mie îmi e frică de apă. V-am mințit. V-am mințit pe toți. În fiecare zi am stat în vestiar și am citit. Mi-a fost rușine să vă spun adevărul, să spun că îmi e teamă să înot. Și apoi mi-a fost mult mai ușor să mint.
Priviri dezamăgite se îndreptară către el. Alex simțea cum se înroșește de rușine din cap până în picioare. Niciodată în viața lui nu se simțise atât de mic și de neajutorat. Văzu cum colegii lui pleacă, rând pe rând, dând din cap dezaprobator. Rămase pe marginea piscinei doar cu părinții lui și cu Ana.
-M-ai mintit, spuse ea. Prietenii nu se mint între ei, își spun întotdeauna adevărul.
– Iartă-mă, Ana, îmi pare rău, șopti Alex. La început mi-am mințit doar părinții pentru că mi-a fost rușine să le spun că îmi e teamă de apă. Apoi, când lumea a început să mă laude și să mă admire, nu am mai putut să dau înapoi. Nu am mai putut spune adevărul…, spuse el cu lacrimi în ochi.
Fetei i s-a făcut milă de prietenul ei pe care nu îl mai văzuse niciodată plângând. Așa că l-a iertat. La fel au făcut și părinții. Dar ceilalți colegi de clasă nu l-au iertat. Degeaba le-a promis Alex că va învăța cu adevărat să înoate, că va munci mult și va încerca să câștige concursul. Nu mai aveau încredere în el. Ba, mai mult, unii dintre ei nici măcar nu mai voiau să îi vorbească ori să se joace cu el.
Lui Alex nu i-a rămas decât să îi convingă că se poate îndrepta, că se poate schimba și că își poate repara greșeala. Trebuia să participe la concurs pentru că fusese deja înscris și nu mai putea fi înlocuit. A început să meargă la bazin în fiecare zi și, ghiciți cine i-a fost alături: Ana! Da, Ana l-a ajutat să își învingă teama de apă. Băiatul s-a antrenat mult și într-o lună de zile a învățat să înoate chiar binșor.
În acel an nu a reușit să câștige concursul de înot. Dar, susținut de Ana și de părinții lui, a reușit să termine toate probele. Colegii lui nu au fost acolo ca să îl vadă. Însă în anii care au urmat, Alex a devenit un campion renumit. Cel mai bun înotător din oraș. Și, rând pe rând, toți l-au iertat ori au uitat ce se întâmplase. Alex devenise un exemplu de seriozitate și de perseverență.
Când a terminat școala, Alex și-a deschis propriul club de înot împeună cu cea mai bună prietenă a lui, Ana. Iar la bazinul lor mulți copii au învățat să înoate dar și să spună întotdeauna adevărul.
Chiar dacă uneori pare mult mai simplu să minți.

Povesti Noi

Vezi toate Povestile