Când esti mic, intalnesti des intrebarea “ce vrei sa devii cand vei fi mare?”
Intotdeauna mi-a fost greu sa raspund… În primul rand, eu nu voiam sa ma fac mare pentru că stiam deja ce doream sa fac de cand eram mică.
Stiam ce vreau sa pun la cale. Zău, m-am decis acum 24 de ani, cand am atins pentru prima oara cu o cariocă tapetul sufrageriei parintilor mei.
Ei au ales sa imi ofere libertate maximă si sa nu imi impuna nimic referitor la viitorul meu. M-au lasat de fiecare data sa fac ce imi spunea inima. Nu a fost deloc usor sa pun toate variantele in balanta inca din perioada prunciei. Cu socotelile stateam prost, matematica nu a fost punctul meu forte, asa ca am ales ce simteam. Sustinerea părinților mei a fost punctul forte in luarea deciziilor.
In clasa a 7-a ajunsesem, culmea, intr-o situatie nefericita la materia mea preferata: desen. Aveam note mici, eram la un pas de corigenta. De ce? Nu reușeam să îmi termin desenele pentru ca ceilalti colegi ma rugau sa le fac pe ale lor. Intr-o noapte m-am pus cu burta pe carte. De fapt pe blocul de desen. Mi-am facut lucrarea cu multa atentie si migala. A doua zi , la prezentarea si predarea lucrarilor, îmi acopeream desenul cu corpul. Dom’ profesor incerca sa ma smulga de acolo, sa vada ce am facut.
Nu am sa uit niciodata privirea dansului. S-a uitat lung la lucrare, apoi la mine, inca o data acelasi traseu al privirii, nu a zis nimic , a pus nota pe ea si nu mi-a mai inapoiat-o.
M-am simtit prost, credeam ca nu am facut ceva bine.
Dupa 2 saptamani aflasem ca dom’ profesor a trimis lucrarea la un concurs international de pictura -“ Jocurile Olimpice in viziunea copiilor”- la care participau 80 de tari.
Am obtinut locul I. Locul I la categoria mea de varsta din cele cele 80 de tari.
Aveam 14 ani la vremea aceea, am mai participat in continuare inca 3 ani la concursuri, am ocupat intotdeauna unul din primele locuri. Totul a venit… natural. Abia cativa ani mai tarziu am realizat ce rezultate am avut.
Dupa examenul de capacitate, am decis sa ma inscriu pentru admitere la Liceul de Arte Plastice “ Nicolae Tonitza. Am intrat cu brio și acolo am petrecut cei mai frumosi ani, adolescenta mea. A fost cea mai productiva si nestresanta perioada. Am simtit un echilibru atunci, echilibru ce m-a ajutat să îmi dezvolt mai bine abilitatile.
Primul tablou l-am vandut la 17 ani iar primul meu proiect de pictura murala l-am avut un an mai tarziu.
Am urmat studiile Universitatii de Arta Bucuresti, facultate si master, timp de 5 ani. Am făcut inca 3 ani de cursuri de amenajari interioare si fotografie. În paralel pictam tablouri la comandă, făceam pictura murala si decoratiuni.
Sunt sigura ca in orice situatie ai nevoie in primul rand de multa munca dar si de un dram de noroc . Succesul nu se naste peste noapte, ci in ani de munca.
Din pasiune, din dorinta de a picta continuu, m-am specializat in amenajari interioare, picturi murale (pe perete) si tablouri la comanda in diverse spatii : restaurante, baruri, cluburi, saloane de coafura, hoteluri,showroom-uri, birouri, gradinite si resedinte de familii.
Iubesc să ajut oamenii. Am făcut voluntariat pentru o cauza nobilă la „Hospice Casa Sperantei “, unde am fost coordonator de proiecte artistice pentru ajutorarea pacientilor . Recent, am pictat pentru “Greenpeace” 3 cabane unde si-au desfasurat activitatea vara aceasta.
Acum îmi dezvolt propria afacere. Madonia Art s-a născut însă în urmă cu 10 ani dintr-o joaca cu picturi murale si amenajari interioare. Sunt și pictorita intr-o trupa de improvizatie , actrita in trupa Tearul Nostrum afiliat UZPR ( Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania ) și membru al UAP (Uniunea Artistilor Plastici.
Picturile mele și-au găsit loc și într-o galerie de arta din New York.
În fiecare loc in care pictez pe pereti , pe panza, pe mobilla ori pe sticla, imi pun o bucata de suflet. Pictura este una dintre cele mai vechi expresii artistice umane. Teoria artei moderne consideră pictura o categorie universală care include toate creațiile artistice făcute pe diferite suprafețe. Pictura devine o posibila realitate în imagini, care însă prinde cu adevărat viață doar dacă pui suflet!
O puteți contacta pe Lavinia Iulia Fălcan pe pagina ei de facebook, Madonia Art.
Tablouri de vânzare pe ARTmine (Agora Gallery, Chelsea New York)
