Andra Moroșan – „Povestea Pufosului Mititel Întunecat ”

Mititel Intunescat gata
Cel mai bun înotător
Strawberry Snail
Hard Work
Bee ride
Autumn
Together
Jump
Dream
Catch me if you can


Povestea mea este puțin diferită. Da, am fost un copil creativ de mic, desenam tot, inclusiv pereți și cărți. Cartea cea mai desenată era o biblie ilustrată cu o hârtie excepțională (de mica am apreciat calitatea la hârtie  ). Dar nu am intenționat să fac artă. Am mai cescut, în școală le pictam săptămânal colegilor temele la desen. Până când am aflat de la prfesoara de chimie că se dă admitere la Liceul de Artă. Informația era pentru colegul meu, care desena dumnezeiește, dar am zis că merg și eu pentru sprijin moral. După cele două ore de examen am ieșit în holul înconjurat de coloane și picturi, care mai de care. Acela a fost momentul magic în care arta m-a ales pe mine. Colegul meu a fost admis printre primii, eu penultima.
Nu o să uit prima oră de pictură, când țineam tubul de albastru cobalt în mână și luam culoare direct din tub fără să o amestec cu alte culori ori să o diluez. Profesoara și-a pus mâinile în cap și un semestru nu m-a băgat în seamă. În comparație cu colegii mei, eram „sub nivelul mării”. Nu știam să fac mai nimic dar voiam să învăț. A urmat o perioadă intensă pentru mine, în care am încercat să recuperez ce nu știam. Să am „linia expresivă” fără a știi ce înseamnă asta. „Stai… nu țin bine creionul în mână… O, nu, coșul de gunoi fumegă! (să nu lucrați niciodată cu esență de petrol!!!!) În primul an de liceu mă transformasem în umbra profesoarei de pictură. Când făcea corecturi, eram în spatele ei. Am fost foarte enervantă pe vremea aia, dar trebuia să învăț cât mai multe de la un profesionist.
Și apoi s-a întamplat imposibilul… Nu o să-mi uit profesoara , când, la una din ore, a întrebat a cui e desenul cu linia expresivă și hașuri pe formă, aflat în colțul atelierului. Nu m-a crezut când i-am spus că e al meu. Nu cred că știa cât de mult mă preocupa să înțeleg cum stă treaba cu…arta. Și uite așa din penultima (ca să fiu sinceră am fost ultima, pentru că fata de pe ultimul loc a renunțat) am ajuns la Olimpiada de Artă. Am devenit olimpică și am avut intrarea la facultate asigurată. În 2011, boboaca de mine a descoperit Clujul iar apoi au urmat o bursă în Belgia, o licență dată cu multă emoție și întâlnirea neașteptată cu Alex. Alex este…inginerul visător. El m-a încurajat să încerc lucruri noi., să nu mă tem să experimentez. Așa am ajuns să învăț pictura digitală, să lucrez pentru studioul nostru, să desenez și să sculptez digital. Iar în curând să animez.
Pentru mine pictura este un proces intim și personal. Abia recent mi-am făcut curaj să-mi împart lucrările. Nu pentru că sunt timidă ci pentru că mai am atât de multe de învățat și experimentat.
De aproape 4 ani predau pictura copiilor și ocazional adultilor. Inspirată de fetițele de la curs, în desenele mele a apărut Vivi. Un personaj plăsmuit de mine. O fetiță artist care împărtășește copiilor bucuria ei de a desena și de a picta. Datorită celor mici am ajuns și să ilustrez cărți pentru copii și să descopăr o lume foarte colorată. Aud la fiecare curs ceva grozav, care mă inspiră să creez lumi colorate și personaje simpatice, pe care doresc să le ofer tuturor în două cărți.
Pentru data viitoare o voi desena pe Vivi înconjurată de vaci vesele și roz 

Contact Andra Moroșan: morosan.andra@gmail.com
site: andra-morosan.format.com/fine-art


VEZI TOTI ILUSTRATORII

Povesti Noi

Vezi toate Povestile