Undeva, într-o ţară îndepărtată, la marginea unei jungle, trăiau zebra Taxo şi girafa Inka. Taxo şi Inka erau prieteni foarte buni şi se jucau mereu împreună.
Cea mai mare bucurie a lor era să organizeze petreceri la care chemau toate animalele din junglă. La aceste petreceri invitaţii se distrau cu fel de fel de jocuri, ştiute ori inventate chiar acolo. Când oboseau de la atâta joacă, tuturor li se făcea foame. Şi atunci Taxo şi Inka aduceau Plăcinta Uriaşă.
În grădina aveau un cuptor imens în care doar asta coceau: plăcinte pentru petreceri. Plăcintele Uriaşe erau făcute cu ingrediente pe care Inka şi Taxo le găseau prin pădure. Uneori erau cu frăguţe, alteori cu strugurei sau cu fructe de pădure, ba chiar cu iarbă ori cu floricele. Da, cu floricele, nu vă miraţi. Plăcinta cu floricele era preferata tuturor!
Iar când invitaţii savurau plăcinta, Taxo si Inka citeau fiecare câte o poveste. Aşa, ca să fie completă distracţia! Iar musafirii se simteau minunat şi plecau acasă ţopaind de fericire şi cu burta plină!
Până într-o seară, când totul s-a schimbat. Chiar de la o poveste citită de Taxo. Era o poveste despre o plăcintă cu brânză!
Animăluţele ascultau foarte atente povestea în timp ce mâncau plăcinta cu iarbă pe care tocmai o primiseră. Şi parcă iarba nu li se mai părea atât de gustoasă. Povestea le făcuse poftă de … plăcintă cu brânză.
“De ce nu primim oare la petreceri plăcintă cu brânză? Nici nu ştiam că există aşa ceva… Cum o fi?! Sigur e mai gustoasă decât cea cu iarbă…Cred că e minunată!”
Aşa zumzăiau între ele animăluţele, care uitaseră şi de poveste.
Taxo şi Inka au hotărât ca la următoarea petrecere să le facă o surpriză prietenilor şi să le pregătească o plăcintă uriaşă cu brânză.
– Dar de unde găsim brânza? – întrebă Inka .
-Păi…de la o vacuţă, propuse Taxo.
-Dar noi nu cunoaştem nicio vacă! Ce ne facem?!
-Ştiu! spuse Taxo! Mergem în satul oamenilor şi căutăm o văcuţă!
Zis şi făcut. Cei doi prieteni şi-au făcut imediat bagajele, şi-au luat pentru drum nişte plăcintă cu iarbă rămasă de la petrecere şi au pornit către satul oamenilor. După mai multe căutări au găsit şi o văcuţă.
O chema Astra, era albă cu pete negre şi foarte politicoasa. Zebra şi girafa i-au spus repede de ce au venit, i-au povestit de petrecerile lor, de plăcintele lor, de povestea cu plăcinta cu brânză şi de cât de mult işi doreau să facă şi ei una. Aşa că au rugat-o să le dea nişte brânză.
Astra stătu puţin pe gânduri şi întrebă:
-Dar voi ce îmi oferiţi în schimbul brânzei?
Taxo şi Inka nu se aşteptau la o asemenea întrebare. Au început să se gândească ce ar fi putut să îi dea văcuţei pentru brânza ce presupuneau că e delicioasă. Au vrut să îi dea plăcinta cu iarbă pe care o aveau la ei, dar Astra nu o vroia. Apoi s-au gândit să îi dea mingea lor preferată, făcută din liane, dar văcuţa le-a respins oferta politicos. Inka s-a oferit chiar să renunţe la dungile ei pentru a i le dărui Astrei, dar aceasta i-a refuzat politicos de fiecare dată. Lui Taxo şi lui Inka li s-a părut că văcuţa aştepta ceva anume, dar nu şi-au dat sema ce…
În final cei doi s-au lăsat păgubaşi şi s-au întors acasă fără mult dorita brânză.
Aşa că la următoarea petrecere Taxo şi Inka au scos din cuptor tot o plăcintă cu flori. Deşi toţi invitaţii visau la multdorita plăcintă cu brânză.
Tocmai atunci a apărut însă la poartă un musafir surpriză: era chiar văcuţa Astra care, ce credeţi, adusese cu ea o uriaşă plăcintă cu brânză. Nu mai trebuie să vă spun că a fost primită cu strigăte de bucurie de către toate animalele. Inclusiv morocănosul şarpe a început să zâmbească atunci când a văzut plăcinta cu brânză.
-Bine ai venit, Astra! au spus Taxo şi Inka, uşor ruşinaţi. Deşi nu ai primit nimic de la noi, ne-ai adus o plăcintă cu brânză gata făcută.
– Da, le-a răspuns văcuţa, ştiam cât de mult vă doriţi să o gustaţi.
-Dar nu avem ce să-ţi dăm în schimbul ei. Nimic din ce ţi am oferit nu ţi-a plăcut…
Vacuţa s-a întristat o clipă şi le-a spus:
– Nu mi-aţi oferit singurul lucru pe care l-am dorit…nu m-aţi invitat la petrecerea voastră…Dar m-am gândit totuşi să vin să vă aduc plăcinta. Aşa că, poftă bună, eu plec acum acasă.

– Nu, Astra, nu pleca , s-au rugat zebra şi girafa de ea, chiar mai ruşinate pentru că nu s-au gândit la un lucru atât de simplu. Mai stai cu noi, te rugăm, să mâncăm împreună. Te rugăăăăăm…
Astra a ramas la petrecere şi toate animăluţele au fost încântate de gustul plăcintei cu brânză.
Din acea seară minunată, petrecerile din junglă au fost parcă mai frumoase. Taxo şi Inka nu au mai uitat niciodată să o invite pe Astra, care, în scurt timp, a devenit cea mai bună prietena a lor.