„Nici nu ştiu dacă mă pricep să fac asta… Mai simplu îmi era dacă îmi făceam autoportretul în creion, dar vă las pe voi să decideţi…
Prima întrebare ce apare pe buzele tuturor este: – Cum a apărut dragostea pentru artă?
-Dumnezeu ştie! Tot ceea ce îmi amintesc este că la vârsta de trei ani am căscat larg ochii la lumea dimprejurul meu cu un mănunchi de creioane colorate în mâna, şi aşa de bine s-au lipit de suflet căci de atunci, mi-a fost imposibil să văd lumea fără culoare.
Astfel şi-a făcut apariţia aşa zisa „artă”, ce m-a urmat răbdătoare de-a lungul copilăriei. Arta mea s-a lăsat chinuită de mâzgălituri şi ştersături pe foi cu zâne şi supereroi, de reproducerile stângace, din miez de noapte, în peisaje şi flori pictate cu pastă de dinţi în loc de alb, sau a fost prinsa în visele pe care le aveam cu ochii larg deschişi in spatele unei mici ferestre de mansadă.
De dragul „artei” ,cu susţinera celor dragi, am urmat , pe rând, studiile Liceului de Artă Bălaşa Doamna din Târgovişte, Universitatea de Artă din Bucureşti la secţia Scenografie şi ulterior Masterul în Arta Spectacolului. Nu a fost uşor, a trebuit să las în urmă dealurile împădurite şi căldura oamenilor simpli din locurile natale şi să accept provocările oferite de noua viaţă
Pe tot acest traseu, am făcut cunoştintă cu genurile artei clasice, prin materiile parcurse în liceu. Am descoperit diversitatea tehnicilor în arta decorativă, prin participarea la numeroasele cursuri şi a expoziţiilor de pictură, desen, costume, machete şi măşti, din timpul facultăţii.
Am restaurant pereţii bolnavi ai Mănăstirii Stelea, m-am lăsat pătrunsă de mireasma florilor din aranjamentele şi decoraţiunilor florale pe care le-am realizat cu drag. Creativitatea şi pictura au făcut echipă bună, astfel am confecţionat păpuşi şi obiecte decorative, am abordat diverse tehnici picturale, de la cele în ulei şi acrilice pe pînză la cea a tuşurilor pe hârtie, de la pictura pe haine şi încălţăminte la pictura pe sticlă şi ceramică, de la pictura în pigmenţi pe pereţi pîna la pictura pe feţele copiilor.
O întrebare la care răspund cu mare drag este: De ce ilustraţie?
Am început să prind drag de acest segment al artei datorită copiilor, pentru care am pus bazele proiectului „Atelier Creativ si Recreativ”, pe care l-am susţinut în ultimii şapte ani în numeroare instituţii din Bucureşti.
Lumea ilustraţilor a inceput sa prindă contur în ultimii 3 ani, dar abia in ultimea vreme a început să concretizeze. Îmi place,la nebunie, să creionez personaje gingaşe şi amuzante, de multe ori mă amuz singură de expresiile ce se ivesc de sub creion, sau să creez lumi de basm colorate şi pline de amănunte delicioase. Şi mai ales îmi place să inventez poveşti, pe care, într-o bună zi, cu un dram de curaj, le voi prezenta tututor, nu numai copiilor.
Cum mă văd la bătrâneţe?
Înconjurată de copii pe care îi călăuzesc spre lumea tainică a artei, scriind şi ilustrând poveşti pentru ei.