Ilustrator, designer, profesor. Toate într-un om, Sebastian Oprița. Cu siguranță nu un om oarecare, ci unul cu har. Harul de a pune pe hârtie lumi noi, cel mai adesea surprinzătoare. Devean prin naștere, bucureștean prin adopție, Sebastian a ținut de mic să-și deseneze propria poveste într-un stil unic.

I-a ieșit. Au remarcat-o și jurnaliștii de la The Guardian, care au folosit una dintre lucrările lui Sebastian Oprița drept imagine de fundal la un articol dedicat ilustratorilor. (articolul îl puteți găsi AICI) E vorba de lucrarea Mi piace Il late secco, ilustrație-parodie inspirată de melodia hip-hop Bagabontzi 99 a celor de la Paraziții. Mai cunoscută după refernul „Îmi place vinul sec, îmi place să petrec…”

Stilul lui Sebastian Oprița a fost unul aparte de la bun început. A desenat de mic, cum desenează mai toți copiii. Doar că din desenele lui adulții nu înțelegeau mai nimic. Ciudat, având în vedere că micul artist vedea foarte clar în lucrările lui povești complexe. Mama nu l-a descurajat, ba dimpotrivă. I-a alimentat pasiunea cu hârtii format A4 aduse de la serviciu. Când colile se terminau, Sebastian „intervenea” pe cărțile cu poveșți ilustrate. Mâzgăleli, ar spune unii, îmbunătățire clară însă din punctul lui de vedere. Perseverența a dat roade. Sebastian a debutat la școală cu un 9 la desen. Nota i-a dat aripi și în scurt timp a câștigat locul 1 la concursul Penelul Fermecat. Fusese trimis acolo de învățătoare, doamna Brașovan. Iată că destul de devreme și-au dat seama și alții că micul desenator era cu adevărat talentat și avea multe de oferit lumii.

Poate firesc, a ajuns la Liceul de Arte „Sigismund Toduța” din Deva. Unde a întâlnit al doilea dascăl (după învățătoarea Brașovan) ce l-a ajutat în formarea lui ca artist: Mateiaș Iosif, artist dar și profesor valoros. În liceu a mai trecut un prag al formării sale. „La început a trebuit să fiu mai curajos. Ţin minte că în timpul liceului nu terminam niciodată lucrările – partea de culoare – adică, îmi era teamă să pun culoarea. Într-o zi am avut mai mult curaj – am fost mai dezinvolt – şi am pus şi culoarea. Cred că asta m-a ajutat pentru că mi-a ieşit ceva diferit şi mai bun. Da, cred că am avut nevoie de curaj ca să ajung la stilul pe care îl practic acum.”

Stela Ilie, conferențiar al Univestiății Naționale de Arte, a fost însă cea care a reușit să-l schimbe, să-l strunească și să-l îndrume pe studentul Sebastian Oprița. Care până la ea nu ținuse cont de obiecțiile altor profesori și, în ciuda corecturilor ce i se făceau pe lucrări ținea să meargă mai departe în felul lui.

Poate și datorită flerului acestor trei dascăli, care au știut să intuiască mai mult decât se vedea, Sebastian Oprița e acum, la rândul lui, profesor. Predă arta la Liceul Ioan Neculce din București.

Și ilustrează povești. Ca nimeni altul, și ăsta nu e un compliment. Ce crede Sebastian despre ilustrație?
Ştiu că e considerată o artă minoră de către unii, dar pentru mine, ilustraţia a devenit un mod de a-mi câştiga banii, o profesie în cele din urmă. Dar e şi o muncă personală, întrucât a trebuit să învăţ din mers şi a fost destul de dificil – căci a trebuit să fac un viraj destul de brusc – eu fiind artist ca formaţie. Bineînţeles că experienţa artistică m-a ajutat în sensul în care am reuşit să aduc în ilustraţie ceva care era al meu, un stil care era numai al meu.”

În ceea ce privește compatibilitatea dintre scriitor și ilustrator, ori poveste și ilustrator, Sebastian crede că „uneori, bineînţeles că poţi rezona cu textul respectiv şi atunci e cel mai bine. Dacă nu, oricum, ca profesionist oricum vei simţi care sunt momentele care trebuie să fie redate. Şi îţi vei face treaba cum poţi mai bine. Dar cred că e important să ţi se potrivească şi textul – cred că din cauza asta se formează şi echipe de scriitori – ilustratori – pentru că rezonează şi lucrează bine împreună.”

Ce îl inspiră? „Cred că egocentrismul este o sursă foarte bună de inspiraţie – în momentul în care te comporţi ca un copil mic, când toate lucrurile din jurul tău pot deveni subiecte în lucrările pe care le realizezi. De aceea, pentru mine imediatul este cea mai bună sursă de inspiraţie. Nu sunt nevoit să caut departe. Trebuie doar să mă uit în jurul meu.”

Când preferă să lucreze? „ Nu cred că există un moment special, nici măcar nu am un program de care să mă ţin, cu toate acestea pot să lucrez oriunde, pentru că nu depind de un atelier – atât timp cât am o masă şi lumină şi bineînţeles dacă am dispoziţia necesară – pot să lucrez oricând şi oriunde. Ține foarte mult de dispoziţia mea generală. Habar nu am, dar dacă nu am dormit cu o noapte înainte pentru că a trebuit să lucrez – simt oboseală. Uneori simt nerăbdare – mai ales în momentele în care am poftă de lucru – bineînţeles că sunt nerăbdător să lucrez. Şi uneori frustrare, dacă nu îmi iese exact cum îmi doresc – pentru că una este imaginea din cap şi alta este ilustraţia pe care reuşesc să o realizez. Altfel, nu am tabieturi, nu mi-e frică de foaia goală de hârtie”

Tehnica favorită de lucru? „Să nu urmez nici-o reţetă. În ilustraţie e ca şi cum ai croşeta de la stânga la dreapta, iar elementele se compun în realitate pe parcurs, unele în funcţie de celelalte. Cred că nu am nici-o regulă. Cred că lucrez din pensulă şi din felul în care pun culoarea. Nu urmez neapărat tehnici speciale. Lucrez cu plăcere şi amestec materialele – pentru că în timp, lucrâd, am descoperit ce beneficii pot să aducă. Deci, mă simt liber să lucrez cum vreau, să amestec acuarela cu guaşa, sau temepera cu creioane ori cu tuşuri colorate.”

Sebastian acordă o atenție deosebită detaliilor. Fiecare ilustrație e un proces complex ce include documetare și schițe. „ Personajele sunt foarte importante, pentru că până la urmă în jurul lor se desfăşoară fiecare poveste. Până la urmă, ele sunt motorul care face ca aceea poveste să fie spusă. Da, este destul de dificil să “nimereşti” personajul. Uneori trebuie să faci multe, multe schiţe şi cred că mai contează şi documentarea – pentru că pe lângă personaj există şi o perioadă şi atunci trebuie să cercetezi acea zonă, acel timp al poveştii, în care lucrurile se desfăşoară. De exemplu, dacă poveste a se desfăşoară în Epoca Victoriană trebuie să vezi ce costume se purtau atunci, cum arătau casele, cum arata chiar şi mâncarea – pentru că toate detaliile din jurul personajului nu fac altceva decât să facă povestea şi mai concretă- şi cred că majorităţii copiilor le plac detaliile, pentru că prin ele află mai multe şi aşa sunt în stare să îşi continue povestea şi la nivel interior – astfel încât copilul să simtă că trăieşte povestea, să pătrundă în universul ei.”

PROIECTE: „Povești din Pădurea Muzicală”, realizat în colaborarea cu soția lui, Adriana Oprița-Gheorghe și scriitoarea Cristina Andone, ilustrațiile pe puteți vedea AICI
Cartea „Mi piace Il late secco”
Ilustrații pentru „Degețica” și „Muzicanții din Bremen”
Ilustrații pentru „Storie buffe, storie tristi” de Anna Rosa Mancini, editura IDC Press.
Copertă pentru „Racontini della speranza”
Ilustrații pentru calendarul CreART 2017 și Bookataria 2.

PROIECT DE SUFLET: Clubul Ilustratorilor

PROIECT-PROIECȚIE DE SUFLET:„mi-am imaginat o poveste pe care vreau să o scriu şi să o şi ilustrez. Este o poveste mai specială, pe care am construit-o încetul cu încetul, în timp. Am un personaj – care este un personaj dintr-un album de artă – care într-o zi devine conştient că este doar un print dintr-o anumită ediţie, dintr-un număr de (x) exemplare şi că aceea ediţie a mai fost editată şi anterior în alte exemplare, astfel că nici măcar nu este lucrarea originală. Aşa că simte nevoia să devină o persoană reală. Şi simte nevoia să fie el, să fie diferit. Şi, bineînţeles, pentru că deja are o anumită vârstă, trebuie să-şi inventeze o copilărie şi de aici, o grămadă de întâmplări, pentru că se ajută de celelalte cărţi din bibliotecă, de albumele de acolo – şi da, e un amestec de poveşti şi personaje, pe care o să le preiau din biblioteca mea personală şi cărora am să le dau alte valenţe.”

Pe Sebastian îl puteți găsi pe pagina lui de Facebook, aici.
Mai multe lucrări puteți vedea și pe blogul lui AICI sau pe pagina lui de pe Colorhood.

Contact: Write at: sebiursul@yahoo.com
Call at: 0724272477

NOTĂ: pentru realizarea prezentării am folosit și informații sau citate din interviul realizat de istoricul de artă Aurelia Rodica Drăgan pentru Artfolio.ro