„Toată viața este o poveste. De aceea, cred că este bine să-ți înveți copiii cum să o înțeleagă, cum să o interpreteze, cum să-i ghicească sensul. Povestea de acum este doar cheia poveștilor de mai târziu...”
Doamna Nicolae a intrat în camera uriașă unde Moșul obișnuia să citească scrisorile copiilor și apoi să împacheteze cadoașele. Spun „cadoașele” pentru că voi știți deja, dragi copii, că Moș Nicolae aduce cadouri mai mici. Vărul lui, Moș Crăciun, a primit puterea să-și umple tolba cu cadouri mai mari dar asta-i altă poveste&...
Adio, nuielușe! (din cartea „O iarnă de povești”) Bianca Mereuță și Sorin Misirianțu
În Norvegia, o țară destul de îndepărtată de țara noastră, trăiau o fetiță și un băiețel ce se numeau Natalia și Noah. Norvegia se află în Nordul planetei noastre care se numește…Pământ, ați ghicit. I se mai spune și Terra sau Planeta Albastră pentru că așa arată văzută din cer, albastră aproape toată.
Ce vă p...
În căutarea lui Moș Nicolae (din cartea „O iarnă de povești”) Daniel Nițoiu
Se știe că Moș Crăciun este un bunic cu barba albă, îmbrăcat în haine roșii strânse bine cu o curea neagră. Doar l-am văzut de atâtea ori, cu toții, în preajma Crăciunului, cărând în spate sacul plin cu jucării și dulciuri! De fapt, se prea poate să fie cel mai cunoscut om de pe planetă.
Ei bine, aflați că Moș Crăciun n...
Moș Crăciun cu barba albastră (din cartea „O iarnă de povești”) Pavel Bartoș
Era seara de Ajun.
În camera Lidiei era întuneric. Doar razele lunii pătrundeau pe geam și luminau jucăriile înghesuite pe rafturi. Lidia stătea în pătutul ei, nemiscată, cu urechile ciulite. Părintii îi citiseră povestea de seară și o pupaseră de noapte bună. Lidia închisese ochii dar nu putea dormi. Pur și simplu nu mai pute...
Cadoul de Crăciun (din cartea „O iarnă de povești”) Andreea Brșovean, Dan Daniel și Daniel Nițoiu
„Vreau să fiu invizibilă! ”
Așa gândea Tia, o fetiță furioasă pe tatăl ei. De ce era furioasă? Pentru că de o vreme tati, cum îi zicea ea, nu mai avea timp de joacă. Da, nu se mai juca aproape deloc cu ea. Toată ziua se ocupa de AFACERE iar când nu era la birou ca sa facă afaceri, vorbea despre afaceri la telefon. Tia își ima...
Mi-e dor de tine (din cartea „Întâmplări Vindecătoare”) Florin Coșuleț
Dragi copii, vă spun un secret! Dar rămâne secretul nostru, da? Bineeee…. Secretul este că nu e bine să fiți chiar foarte-foarte-foarte cuminți. Ci doar cuminți. Vă spun și de ce: am aflat povestea unui băiat foarte-foarte-foarte cuminte, Albert îl cheamă. Pentru că era mult prea cuminte a devenit aproape invizibil. Nu invizibil de ...
Albert cel transparent din când în când Cristina Tunegaru
Dacă te uitai la el, Popi nu era un fulg de nea neobișnuit. Chiar dacă era mai gras decât frații lui. De fapt era mult mai dolofan. Era chiar mai mare decât mama și tatăl lui la un loc. Dar pe Popi nu îl deranja absolut deloc acest lucru. În timpul mesei nici măcar nu își mai auzea părinții când îi atrăgeau atenția:
– Po...
Popi, fulgul de nea (din cartea „O iarnă de povești”) Carmen Cerbu
„ – Aaaaaaah… a mai trecut o noapte!”
Căscă zâmbind mărețul Soare,
Se scărpină pe-un braț alene
Și-și trase plapuma de pe picioare.
Încetișor, se apropie de geam
Și-apoi privi cu drag Planeta cea Albastră.
(De sus de tot, din casa Soarelui,
Așa se vede lumea noast...
Bob era un purice mic mic mititel. Călărea mereu singur pe orice animal îi ieșea în cale, fie el câine ori pisică. Ori altceva. Devenise un călăreț foarte bun, poate cel mai bun din întreaga zonă. Nu cădea de pe niciun animal oricât de tare s-ar fi scărpinat ori scuturat el. Ba, mai mult, era în stare chiar să facă și unele cascadori...
